Transalpina. Mărturisire de… concediu
Nu. Eu n-am ajuns, încă, să trăiesc zilele de concediu. Însă, prietenul meu, George, le-a şi terminat. În acest context, l-am invitat pe blog – să ne povestească. Să ne poarte, măcar cu ochii minţii, prin Transalpina. Pe aproape de locul în care s-a născut tatăl meu, în Munţii Parâng. Să-i dăm cuvântul lui George! 🙂
04. Ghid în ţara mea de vis
În Spania, am cunoscut o tânără serioasă, arogantă, închistată în ideile ei despre români şi România. Deşi noi două ne-am înţeles, m-a asigurat că asta nu-i va influenţa modul de a gândi. Şi mi-a mai spus că exclude posibilitatea de a păşi vreodată pe tărâm românesc. Am lăsat-o într-ale ei… rugându-mă să-i lumineze Dumnezeu minţile.
De aceea, nu m-am mirat, dar m-am bucurat enorm atunci când Iolanda m-a sunat şi m-a invitat s-o însoţesc în, ceea ce a numit ea, groaza românească. Fusese într-un turneu în Rusia, şi acum se abătuse din drum, pentru ca partenera ei de tenis să-şi cunoască viitorii socri, din Republica Moldova – Nisporeni. Aşadar, catalanca mea era la o aruncătură de băţ de România!