Șase ani și-o minune
Acum șase ani, pe vremea aceasta, priveam cei mai faini ochi verzi pe care-i văzusem vreodată în viața mea! Aveam deja o zi de când îmi țineam prunca în brațe și mă bucuram de prețiosul dar primit de la Doamne-Doamne.
Nu mă satur să-mi amintesc zilele de 29 și 30 iunie 2010, nici tot ceea ce-a urmat de atunci încolo, până astăzi, în viața noastră. Maria-Paula nu se lasă nici ea mai prejos. Se așază cu capul pe umărul meu și mă roagă: Mami, mai spune-mi o poveste adevărată despre mine! 🙂 Și eu numai atâta aștept.
Să-i spun cât de mult o iubesc,
Patru ani și-o Clopoțica
De la tortul de anul trecut, cu Minnie, Maria-Paula a stabilit: Data viitoare o vreau pe Clopoțica! Și-au trecut zile, săptămâni și luni cât n-a mai deschis subiectul, până ce a aflat că vine, din nou, ziua ei. Știi ce vreau, nu-i așa? Tort cu Clopoțica!
M-a uimit cu ținerea ei de minte și stabilitatea, deși am convins-o că, fie cine-o fi pe tortul ei, va provoca o la fel de mare bucurie. Dar, ce nu facem noi pentru o bucurie întreagă și o dorință complet respectată? 🙂 Prin urmare, Clopo să fie!
Maria-Paula a împlinit trei ani!
Două zile de petrecere, consecutiv. Maria-Paula, strigată – în general – Maria, ieri a fost Paula! Astăzi, se laudă cu multele, marile şi măruntele ei cadouri – dar, şi cu trecerea de la doi, la trei. Ani! 🙂
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
