Primiți cu mărțișoarele?
Vinovății și bucurii de mamă
Probabil că ieri v-am înnebunit, pe Faceboock, cu frânturi din ziua odraslei mele :). Și, n-au fost decât patru momente, povestite pe foarte scurt.
Să le reluăm, dacă le-a pierdut cineva:Cu psihologul în mintea părinților
Te uiți, deseori, în jur – și simți o sufocare plăcută! Casa îți este plină de jucării. De la intrare și până în ultimul ungher, nu se poate să faci un pas fără să vezi/ să mângâi/ să calci vreo pisică, o minge, o mașină, o piesă de lego… Orice ordine se transformă, în câteva minute, în cea mai mare dezordine! Însă, când îți vine să te încrunți – auzi râsul cel minunat, primești îmbrățișarea cea mai caldă și privirea care te pătrunde în suflet! Atunci, sprânceana se destinde, fruntea se netezește și zâmbetul pleacă până spre urechi!
Nedrept. Sau la modă
Eram în Carrefour şi finalizam cumpărăturile pentru copilaşi. Aveam coşul plin de caiete, hârtii colorate şi alte minunăţii. Plin! Valoarea produselor era de aproximativ 200 de lei. Şi am văzut ghiozdanul ăsta:
15 septembrie la Mia Casa – Inculeț
Am putea spune că 15 septembrie a fost o zi cu semnificație. Iar elevii care vin la Centrul de zi Mia Casa – Inculeț au început, cumva, școala – sâmbătă.
Fiecare dintre cei 27 de copii a avut pregătit câte un ghiozdan cu:
Școala începe cu dreptul – datorită ție!
Dragii mei prieteni, cunoscuți și necunoscuți! (Sună pompos, dar pentru că vă uniți mereu în fapte bune și îmi sunteți alături, necondiționat – chiar așa vă consider – prieteni!) Ieri am mai încheiat un eveniment, în urma căruia copiii de la Mia Casa – Inculeț, Bârnova, pot spune cu adevărat: Vine școala, bine-mi pare! Și pot spune asta, datorită vouă! Pentru că ați promovat campania, pentru că v-a păsat, pentru că ați dăruit din puținul vostru!
Vine şcoala, bine-mi pare!
Începe şcoala! Nu mai este o noutate pentru nimeni. Cu mai mult sau mai puţin entuziasm, copiii aşteaptă magicul 17 septembrie. Din păcate, dacă pentru unii, prima zi de şcoală vine încărcată… pentru alţii e la fel de săracă, precum oricare dintre celelalte zile.
Spre nişte copii săraci îmi îndrept acum privirea. Din fericire – pentru ei – aceşti copii au nişte îngeri-oameni păzitori de excepţie! În faţa cărora mă plec! Şi, dacă au deja un ajutor, de ce mă mai uit la ei?, m-ai putea întreba. Pentru că şi îngerii-oameni lucrează tot cu oameni… pentru a putea creşte şi ocroti un copil! Cu atât mai mult – aproape 30 de copii!