Timpul nu oprește în stație
Trece vremea, trece vremea… și mă trec și eu. Tic-tac…
Ieri ne minunam de 1 ianuarie, astăzi suntem deja pe 1 august. Toate-s la o aruncătură de băț una de alta și, totuși, cam cât de multe s-au întâmplat în această perioadă! Că le vedem sau nu, că le trăim sau nu, că le punem la suflet sau nu, că ne bucurăm sau nu, că ne supărăm sau nu… toate-și urmează cursul lor. Timpul nu așteaptă. Timpul nu iartă. Timpul nu stă la taclale și nici nu se oprește, când vede că noi ne-am oprit. Timpul nu ne obligă să-l urmăm – dar el merge mai departe.
Suntem bine, mulțumesc! :)
Am cam dispărut, așa-i? Și-am făcut atât de multe în perioada asta, c-aș umple câteva pagini de blog să povestesc. Nu știu dacă o voi face vreodată :). Important e că suntem bine, sănătoși, voioși! Ba, de când a trecut luna, am mai și crescut un picuț :).
Trece timpul?
Trece! Şi… cum îmi pot da seama de asta?…
Sfârșit de ianuarie
O scuturare uşoară din umeri… şi e sfârșit de ianuarie. Luna se topeşte. Încă avem amintiri proaspete de la Crăciun, încă ne mai uităm pe fotografiile de la revelion… dar timpului nu-i pasă. El îşi urmează nestingherit traseul, indiferent de vreme, indiferent de vremuri, indiferent de şi faţă de noi.
Azi nu
Azi n-am chef de scris despre azi… Toate ideile care-mi vin – nu au nicio legătură cu ziua de azi.
Azi mă simt ca ieri, ori poate ca mâine… dar, în niciun caz, ca azi.
Pretul unei ore fara de pret
Am primit un mail din ala, ca multe altele, ce se trimit la toata lumea. E atat de real si de dramatic, incat indraznesc sa-i fac copy-paste.
Si mai dramatic este faptul ca noi suntem foooarte departe de castigul a 50 de dolari pe ora si totusi, de multe ori, de voie, de nevoie, munca (sau joaca de-a munca, ori facutul ca muncim) ne acapareaza viata, in defavoarea copiilor si a celor dragi.Întrebări ale sufletului meu
De când n-ai mai mers la:
- teatru?
- operă?
- filarmonică?
- film?
- muzeu?
- biserică?
- o conferință?
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
