Postare serioasă și nu prea… despre ce-a vrut să spună autorul și despre ce am înțeles eu
„Supradoză de dor, cu lacrimi uscate, cu vise eșuate/ (…) Supradoză de dor, cu zile sfârtecate, nopți paralizate/ Dar de la asta nu se moare, din păcate.”
Așa cântă cei de la Taxi, alături de Irina Rimes. Făinuță melodia. Deloc faină rima. Din păcate?! Slavă Domnului că nu se moare. Nici de la dor, nici de la supradoză de dor,
Femeie, trezește-te!
S-a întâmplat doar o dată. Nu a vrut! El nu este așa! Mă iubește! Acum e supărat și obosit. Și… cred că și eu am greșit!
Am auzit cuvintele astea, de multe ori. Pentru că nu s-a renunțat la timp, s-a ajuns la alte discuții. Trebuie să-mi asum soarta. Nu mai am ce face… Copiii au nevoie de un tată!…
PoliTaxi
Astăzi am văzut două maşini într-una. Şi, mi s-a părut interesant!