04. Ghid în ţara mea de vis
În Spania, am cunoscut o tânără serioasă, arogantă, închistată în ideile ei despre români şi România. Deşi noi două ne-am înţeles, m-a asigurat că asta nu-i va influenţa modul de a gândi. Şi mi-a mai spus că exclude posibilitatea de a păşi vreodată pe tărâm românesc. Am lăsat-o într-ale ei… rugându-mă să-i lumineze Dumnezeu minţile.
De aceea, nu m-am mirat, dar m-am bucurat enorm atunci când Iolanda m-a sunat şi m-a invitat s-o însoţesc în, ceea ce a numit ea, groaza românească. Fusese într-un turneu în Rusia, şi acum se abătuse din drum, pentru ca partenera ei de tenis să-şi cunoască viitorii socri, din Republica Moldova – Nisporeni. Aşadar, catalanca mea era la o aruncătură de băţ de România!
03. Evadare în braţele plăcerii
Când eram mică, visam să zbor cu paraşuta. Să sar de la etajul şase şi să nimeresc exact lângă prietenii mei, care să mă privească admirativ şi cu o uşoară urmă de invidie.
Şi astăzi, în fanteziile mele, mă arunc mereu de la înălțimi de neimaginat. Fără vreun gând sinucigaş – din contra. E un salt cu toată fiinţa mea. Un salt care mă umple de energie şi mă eliberează de tot stresul şi de toate gândurile făcute vraiște. Îmi place viteza! Şi, cum pe orizontală visul meu ar fi în pericol, mereu existând riscul să dau într-o groapă sau să mă izbesc de cineva, am ales planul vertical. Nesfârșitul!
02. Vise cu un bagaj REAL
În câteva ore, plecăm în călătorie. Noi doi, porumbei, aşa cum n-am mai fost demult. Acum vreo două zile, am hotărât destinaţia. Am închis ochii, am pus degetul pe hartă şi răspunsul a fost – Maramureş! Un super-răspuns! Vom avea multe locuri de vizitat, multe poze de făcut, multe amintiri de păstrat. Va exista, normal, şi serialul cu şapte episoade – din drumeţie :).
Asta e partea frumoasă a lucrurilor. Greu este mereu, până reuşim să ne adunăm toate cele, să stabilim detalii, ufff… să facem bagaje!
01. Puritatea primelor sunete
Prima dată, i-am ascultat bătăile inimii. Şi am plâns de emoţie! Emoţia întâlnirii şi bucuria descoperirii pruncului meu, într-un mod unic! Din burtică, mi se transmitea în direct, printr-un monitor şi prin boxe, viaţa!
După câteva luni, i-am auzit, pentru aceeaşi primă dată – plânsul. Un plâns al victoriei! La câteva ore, i-am întâlnit privirea şi m-am pierdut în ochii ei mari şi verzi…! M-a trezit cu un gângurit – mai frumos decât orice declaraţie de dragoste!00. Intru în competiţia SuperBlog 2011
În diferite ocazii, am făcut – pe acest blog – publicitate (de bine sau de rău) unor produse/ oameni/ momente. Aşa cum am crezut că e mai bine. Am avertizat atunci când am simţit că e nevoie şi sper că pe unii i-am ajutat să nu cadă în capcane. Am lăudat atunci când mi-a plăcut ceva şi când produsele/ momentele/oamenii au meritat. Nu am cerut niciodată vreun ban şi nu am acceptat să primesc niciun ban pentru a şterge o postare. Da… am avut parte, în firava mea existenţă de blogger, de nişte propuneri demne de dispreţ…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase