26. Cadou de Crăciun pentru EL
Al meu soţ mi-a spus, de curând, că, la cât de ocupată sunt şi, la cât de mult stau cu nasul în calculator – probabil că Moş Crăciun va uita să mai treacă pe la el. Am izbucnit în râs! Am râs şi atât… ca să-l mai ţin un pic pe jar. Îţi dai seama că nu l-aş lăsa în veci fără o surpriză lângă brad.
Are şi el dreptatea lui, nu neg. În ultima perioadă, aproape că l-am înşelat cu tastatura… dar tot calculatorul şi internetul îmi vor fi aliaţi şi în cazul surprizelor frumoase! Pentru că efectiv nu am timp de colindat magazinele, în căutarea unor cadouri de pus sub brad, am decis că, anul acesta, voi face cumpărăturile online. Practic, comod, ideal! Original! Nici pe site-uri nu voi petrece prea mult timp, ci voi merge direct la ţintă. Cunosc deja, prea bine, Magazinul online de cadouri Borealy. Motiv pentru care nu-mi rămâne decât să creez un coş minunat de cadouri de Crăciun!
25. Şi-n ghips, tot în top!
Când eram pe cele mai înalte culmi ale carierei mele de designer, când toţi fluturaşii, toate machetele şi afişele care ieşeau din firmă purtau semnătura mea… am căzut. La propriu. O căzătură stupidă, în urma căreia medicii mi-au pus piciorul în ghips şi mi-au recomandat repaus total, pentru vreo trei luni.
24. Cu Autonom prin blogosferă
A trecut vremea în care noţiunea de blogger se afla în anonimat. Adevărat că, bloggeri anonimi încă mai există şi vor exista mereu – dar valoarea, câştigată în timp, prin muncă multă, se ridică precum uleiul deasupra apei. Aşa se face că, acum nu doar bloggerii apelează la firme, pentru anumite colaborări, ci şi firmele sunt interesate de modul în care ar putea crea legături mai trainice cu oamenii buni din online.
O campanie în blogosferă e ok, dar un parteneriat pe termen lung, deja sună a treabă serioasă, de ambele părţi. De respect reciproc şi de sprijin. Cei de la Autonom Rent-a-Car îşi doresc o implicare mai mare şi proiecte de seamă, alături de bloggeri.
23. Meditaţie cu ZENBOOK
Cândva, eram fascinată de tehnicile de meditaţie. De puterea oamenilor de a-şi elibera mintea şi de a permite sufletului să zburde pe tărâmuri necunoscute. Aşa se face că, atunci când am avut ocazia să petrec mai mult timp în preajma unui japonez, am vrut să descopăr filosofia Zen. Îl priveam pe marele maestru cum se cufunda în meditaţie. Îşi încrucişa picioarele, ţinând piciorul drept sprijinit pe coapsa stângă şi pe cel stâng, sprijinit pe coapsa dreaptă. Îi simţeam respiraţia şi inspiraţia ritmate şi chipul blând, de pe care dispăruseră, parcă, toate cele omeneşti. Atunci ştiam că şi-a găsit liniştea interioară.
Hmm… a fost o experienţă interesantă. Dar, nu-mi imaginam eu că aş putea vreodată să ajung la împlinirea Zen. Asta, până când l-am cunoscut pe ZENBOOK! O inovaţie ASUS în materie de notebook-uri, ce se descrie ca fiind un exerciţiu în filosofie şi tehnologie!
22. Femeia din mine – fatală şi practică
Cine mă cunoaşte, ştie că-s o femeie mai altfel. Mă simt mai bine în pantaloni largi şi în bocanci, decât în rochii şi pantofi cu toc. Îmi place mai mult să repar prize şi să bat cuie, decât să gătesc sau să împletesc. Nu mă îngrijorez prea mult pentru siluetă şi, dacă vreau să mănânc o ciocolată, pornesc la atac fără regrete. Vorbesc şi râd în public, nu mă jenez să strâng mâna, bărbăteşte, şi să cunosc noi oameni. Nu mă machiez decât în cazuri excepţionale. Atunci, alţii mă ajută, pentru că eu aş putea, mai degrabă, să-mi scot ochii, decât să-mi colorez, frumos, pleoapele. Şi… pentru a completa caracterizarea mea de femeie fatală – clar, urăsc momentele în care trebuie să-mi cumpăr haine! Adică… hainele îmi plac, dar ideea de a porni la colindat n-şpe mii de magazine, de a proba zeci de toalete, de a compara, asorta, calcula… mă scoate din minţi încă de dinainte de a pleca de acasă!
21. Fabrica de internet
Trebuie să mai recunosc în faţa cuiva că sunt dependentă de internet? Ok, recunosc! Dependenţa asta se trage atât din plăcerea de a fi mereu conectată la viaţa online, cât, mai ales, din necesitatea de a putea spune oricând prezent – într-o formă virtuală – la serviciu. Când ajung eu la redacţie, mai mult de jumătate dintre ştirile zilei sunt deja scrise şi transmise. La fel, pozele şi înregistrările pe care le-am realizat, au vechime pe site şi sute de vizualizări.
Trăim într-o lume a vitezei, în care publicul nostru doreşte informaţia la cald. Nici prin gând nu ne-ar trece să ne dezamăgim cititorii, mai ales când noile tehnologii sunt de partea noastră! Cea mai de preţ achiziţie, cel mai important instrument al meu – a venit ca o binecuvântare şi ca un sprijin nesperat în munca mea. De ceva timp, sunt fericita posesoare a unui router nano BR-6258n de la Edimax. O minunăţie de care nu mă bucur doar eu, ci şi colegii de la alte redacţii, alături de care fac teren – pe acelaşi domeniu.
20. Despre promovare în blogosferă
Blog, blogosferă. Sunt noţiuni care au început să capete din ce în ce mai mult sens în mintea omului modern. Blogger. Era considerat, odinioară, un pierde-vară. Acum, în funcţie de seriozitatea cu care se implică în pasiunea lui, poate fi chiar o persoană foarte respectată. Motiv pentru care, nu aş ezita niciodată să îmi promovez o afacere sau anumite produse prin intermediul site-urilor personale, de nişă sau nu.
Bineînţeles, aş avea nişte condiţii, pentru a lucra doar cu bloggeri de valoare şi nu cu bişniţari. În primul rând, blogul în care aş vrea să se regăsească o scriere despre mine, ar trebui să aibă măcar două sute de postări. Proprii. Adică, de copy-paste, de filmuleţe, de bancuri proaste şi alte furăciuni – sunt sătulă. Eu vreau să descopăr, atunci când intru în casa virtuală a cuiva, un stil unic, creativitate, implicare. Apoi, aş pune condiţia ca acel blogger, la care apelez, să fie şi suficient de cunoscut. Degeaba scrie bine, dacă o face doar pentru el. Astfel, aş cere un minim de 1.000 de cititori pe lună.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase