De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea
Prima dată când am răsfoit De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea, recunosc că mi s-a părut… un pic ciudată! Apoi am considerat-o… interesantă! Foarte fain gândită și curajos executată! Foarte… adevărată! Dureros de adevărată si de fixată în actualitate!
De ce era trist Domnul Carte în ziua aceea este semnată, ca text și ilustrație, de Gabriel Poenaru – și este publicată la Editura Doxologia. E o carte mai… neobișnuită! Căci e LIVE și-i dată la televizor! Cu regulamentara intrare în emisie în 3, 2, 1…, cu burtiere – așa cum suntem obișnuiți să fim invadați în josul ecranului, mereu, cu BREAKING NEWS,
Poezii pentru copii, Grigore Vieru și-o lectură în mașină
Versurile lui Grigore Vieru nu m-au lăsat niciodată nepăsătoare. Și nu mă refer doar la cele care mi s-au lipit complet de inimă, ci și la altele. Altele mai greoaie și aparent de neînțeles. Fiecare poezie are ceva al ei și mi-l ține pe poetul de peste Prut într-un anume top al preferințelor. Influențează mult faptul că am crescut cu el. Că l-am simțit român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România, „o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe”.
În zi de 18 ianuarie, în 2009, a plecat la Domnul. Dar bogăția lui ne-a lăsat-o nouă, aici, moștenire. Și copiilor noștri. Și-ar fi păcat să-i privăm pe cei mici de numele său, de condeiul său, de varietatea de versuri și de stări pe care ne-o oferă.
La Editura Doxologia sunt publicate două cărți pentru copii, cu poezii ale lui Grigore Vieru și cu ilustrații absolut minunate, semnate Anca Apostol. Cum, deci, credeți că mă puteam eu abține să nu aduc și puțină poezie în #studiouldinmatiz?
Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn
Iuliana Șoșu, iscusitul meșter de perne, a lansat prima sa carte: Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn. O poveste mi-nu-na-tă și mi-nu-nat ilustrată de către Bianca Ionescu! O poveste ce-și are și varianta în limba engleză, de a cărei traducere s-a ocupat o altă prietenă fantastică, Oana Jalbă.
Cartea ce a văzut acum tiparul a fost prezentată de Iuliana, mai demult, în format audio. Și mi-a plăcut din prima secundă! Atât de frumos o spune autoarea – așa, ca o mamă faină ce este! – încât, atunci când mi-a zis prima dată că vrea s-o lecturez și eu în publicul online… nici n-am băgat-o în seamă! 🙂
Acum a redeschis subiectul: Rămâne stabilit – o citești și tu în #studiouldinmatiz, ok?
I-am aruncat o privire luuungă și apoi o întrebare directă: Auzi, dar tu chiar vorbești serios?! Și a spus că da! E o uimire, o bucurie și o onoare! Și-o mică teamă la mijloc! Căci e responsabilitatea de a lucra mână-n mână cu Iuliana, cu Moș Ene și cu Domnul Somn… ca să aducem vise frumoase copiilor!
În speranța că măcar n-o s-aduc vreun coșmar… am răspuns provocării și am citit Poveste cu Moș Ene și Domnul Somn în felul meu! 🙂 Vă previn! E o poveste frumoasă și foarte simpatică, în egală măsură captivantă și liniștitoare, plină de umor și de culoare. Cu niște personaje pe care n-ai cum să nu le îndrăgești – mai ales atunci când pui capul pe pernă! Hai să vedem ce-a ieșit! 🙂
Somn ușor! 🙂
Dulăi morți sau zâmbete – tu ce vezi în oglindă?
Am citit zilele trecute pilde creştine, legende arabe, aforisme orientale… toate adunate în volumul lui Aurelian Silvestru – Copiii Cerului.
M-am înfruptat din povești pline de viață și de învățături! Am fost provocată să umblu prin cufere vechi ale copilăriei. Să găsesc acolo virtuți demult ascunse și apoi să dovedesc maturitatea necesară prin readucerea lor în față, în traiul de zi cu zi!
Vă citesc astăzi o istorioară –
Hristos a Înviat!
Ora de poveste: BumRățușcă și Slăninuță
A fost odată ca niciodată… o Anda Elena căreia îi plăceau poveștile! I-au plăcut în copilărie și-o să-i placă până când o să încalece pe-o șa… și-o să-și ia tălpășița din lumea asta. Uite-așa! 🙂 Îi plac poveștile vechi și bune, poveștile noi și pline de mister, poveștile inventate și poveștile născute din viața cea de toate zilele. De aceea, să nu vă mirați prea mult când o s-o vedeți pe Anda Elena oprindu-se din alergătura sa de mare adult, pentru a citi și pentru a se bucura de o carte plină de farmec, de învățăminte, de umor și de… poze frumos colorate! 🙂 Face asta des. Acasă și în librării, pe stradă și la… serviciu!
Tu cum ești – optimist sau pesimist?
Merită să trăiești sau nu merită să trăiești? În funcție de răspuns, de ezitări, de mirări, de fericirile sau de nefericirile care îți trec prin minte în fața unei asemenea întrebări – poți începe să-ți măsori gradul de optimism. Sau gradul de pesimism. Tu cum ești? Mai mult optimist sau mai mult pesimist? Dar de crezut, crezi? Crezi că viața aceasta a fost dată cu un scop, că fericirile – la fel ca și nefericirile – își au rostul și rolul lor?
Eu m-am caracterizat întotdeauna ca fiind optimistă. N-am rămas niciodată jos după o încercare ce, în primă fază, m-a frânt. M-am adunat bucată cu bucată și-am zâmbit, și-am mers mai departe, ca și când… De aceea, m-am bucurat mult
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
