Câteodată… cum mă simt când nu mă simt
desen: Maria-Paula Câteodată mă privesc
și nu mă recunosc.
Dacă n-ar fi oglinzi
aș crede că arăt altfel
și nici nu mi-ar păsa,
de fapt, cum arăt.V-aș povesti doar
despre cum mă simt
când mă simt.
Și despre cum nu mă simt
când nimic nu simt.Mai devreme sau mai târziu, culegem ceea ce sădim
Nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită. Zicem asta cu gând rău, conștienți fiind câte faultări primim de la viață. Și de la prieteni… Cu toate acestea, eu cred și în înțelesul bun al vorbei. Cred că binele se întoarce și în toate formele lui… bune!
Dacă ne încăpățânăm să fim buni noi pentru noi, să iubim, să învățăm să aducem zâmbet după lacrimi, să iertăm și să ne simțim bine în sufletul nostru, asta vom sădi și în jur.
Binele nu ni se dă cu forța – nici degeaba
Dar eu vreau să-mi fie mai bine! De ce nu mi-e?… Adesea ajungem la o astfel de întrebare debusolați, deznădăjduiți, supărați pe viață și obosiți.
Ne plângem, dar prea rar analizăm ceea ce facem pentru a ne fi mai bine. Sau ceea ce nu facem. De multe ori, numai gura e de noi. Căci, în realitate, ne e mai comod să ne facem că vrem ceva, dar să rămânem în starea pe care-o cunoaștem, așa cum o fi ea, de la care nu riscăm noi surprize ori provocări.
Ca să ne fie mai bine nu e suficient să vrem.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
