• Pietre...,  Vorbe de duh

    Sunt pro viață – de ce crezi c-aș cere moartea oamenilor pro avort?

    Nu cred că, dacă ești pro viață – trebuie să fii omorât cu pietre, pe motiv că ești anti avort. De ce e de rău să aduci în vedere cuiva importanța vieții și să arăți că o sămânță din pântece e om, la fel ca mine și ca tine? Obligă asta cumva, cu ceva? Leagă cumva? Poate leagă sau dezleagă conștiințe, dar nu îngrădește cu nimic libertatea unei femei de a face „tot ce dorește cu propriul său corp”.
    Oamenii pro viață nu cer moartea oamenilor pro avort. Ar fi culmea… Mulți dintre oamenii pro viață au mame și alte femei dragi care au făcut avort… Și asta nu-i împiedică să le iubească în continuare!

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Te-Ve(de)

    Românii au talent la… avort

    Fac parte dintre oamenii ăia care cred că orice copil are dreptul la viață. Fac parte dintre oamenii ăia care vorbesc despre copil nu din momentul nașterii, ci din momentul conceperii lui. Da, cred că sămânța aceea e viață! Logic, prefer varianta fericită, în care vorbim despre o sămânță de iubire. În care el și ea, familie sau nu, își asumă dragostea și pasul.

    Există însă și nefericirile, neiubirile, neasumările, certurile, trădările, părăsirile, sărăciile, bolile… și-o groază de alte motive care pot să îmbie la retragerea din jocul abia început. Soluția pare simplă. Avort. Pare comod, fără bătăi de cap, fără alte vinovății sau remușcări. Și-apoi, doar suntem stăpânii corpului nostru. Așa cum ducem gunoiul din casă, așa putem face și-n noi curățenie… în râuri de sânge.
    În realitate, există o vorbă mai mult decât dură: un avort nu te face neînsărcinată, ci doar mama unui copil mort.

    Din păcate, în moarte suntem experți. Din păcate, cei mai mulți români au murit încă de dinainte de a se naște…

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...,  Şcoala părinţilor

    Telefonul Vieții – un pas mai aproape de viață

    Un om de geniu a plecat spre Ceruri… Un academician care, în 91 de ani, a avut multe de spus! Dumnezeu să-l odihnească!

    Mă gândeam la ce voiam să anunț astăzi… și, corelat cu vestea cea tristă, m-am întrebat: Dacă mama lui nu-l năștea? Dacă, fiind „stăpâna propriului său corp”, decidea să-l extragă din viitorul său și din prezentul nostru? Dacă soțul ei, neamurile sau altcineva i-ar fi spus că nu-i mai trebuie încă un copil?

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Pietre...

    Corpul meu, dreptul meu – așa o fi?

    Corpul meu, dreptul meu. Așa este. Vrei să-ți tunzi părul din urechi, să-ți strângi un coș din barbă, să te vopsești în dungi ori să-ți tai nasul, e dreptul tău. Însă, când în tine se naște o viață – e dreptul tău, în calitate de gazdă, s-o ucizi și s-o dai la gunoi? Dreptul celeilalte vieți unde este? Despre dreptul celuilalt trup când mai vorbim?

    1983-WEB-feminin - corpul meu dreptul meu