Mai avem o șansă
Spuneam, cândva, că nu e totul pierdut. Şi-am oferit doar trei exemple – suficient de relevante!
Astăzi, vin cu o completare.Călin a primit Viață!
Aseară, am participat la evenimentul organizat special pentru Călin. Am încercat, fiecare în felul nostru, să oferim Timp și Viață unui copil. Eu eram acolo, în calitate de blogger. Eram și un pic reporter – gândindu-mă la toate cazurile sociale despre care am scris și în care m-am implicat. Nu în ultimul rând, am fost acolo, cu suflet de mamă. O febră 40 și un drum la spital, în toiul nopții – sunt experiențe prin care fiecare a trecut cu pruncul său și, care ne cutremură. Totuși, astea par mizilicuri, în fața adevăratelor tragedii.
Luminița de la capătul tunelului
Când închizi televizorul din telecomandă, vezi luminița aceea, de la stand by. Când deschizi televizorul, orice lumină dispare. Chipuri întunecate, certuri, comentarii, minciuni, acuzații – toate se revarsă obsedant și obositor. Muți de pe un canal pe altul, în dorința de a scăpa, de a te teleporta în altă lume dar, culmea, nimerești tot aici.
Fii şi tu alături de Andrei! (din culise)
Aseară am fost în direct la TVR Iaşi, în emisiunea Est Meridian. Am fost în calitate de reprezentant al Evenimentul Regional al Moldovei – cotidian care susţine, după cum ştiţi, copiii speciali!
Am vorbit despre Andrei Popa – tânărul de 17 ani care, în urma unor repetiţii de aerobic a căzut în cap – şi-a fracturat coloana şi a rămas paralizat de la gât în jos. Pentru recuperarea lui sunt necesari 100.000 de euro! Care se vor strânge! Sper! Pic cu pic!Fii şi tu alături de Andrei!
Andrei are 17 ani. O viaţă înainte şi corpul paralizat – de la gât în jos. Nu a fost aşa întotdeauna. Din contra. Pentru că Andrei iubeşte mişcarea, sportul, dansul! Şi, pentru că nu poate, nici nu vrea să se obişnuiască cu gândul că nu va mai putea reveni la pasiunile sale!
Nu e totul pierdut, cata vreme
* bisericile sunt pline, iar prezenta tinerilor este o obisnuinta;
* Crezul este stiut si se rosteste intr-un glas;
* in timpul posturilor, slujbele se intarzie cu 10-15-20 de minute si mai mult din cauza (desi mai potrivit ar fi datorita) numarului mare de oameni care se impartasesc.
Viata de puscarias
Am vazut un set de documentare din inchisorile de maxima securitate din strainatate. Condamnati pe viata, reguli stricte… si niste tavi uriase de mancare, cu toate bunatatile pamantului, la fiecare dintre mesele principale.
Apoi, am revenit in Romania. Aici, oamenii ies in strada si cer niste salarii decente. Cer respect pentru drepturi castigate in ani de lupte si procese.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
