Așteptarea omului iubit – o așteptare… activă!
Astă noapte am adormit cu zâmbetul pe buze. Citisem comentariul unei femei: Doamne ajută, foarte bine, aștept! Of, așteptarea asta…!
Postarea la care scrisese era despre iubire – și despre cum îți apare în viață omul minunat fix la momentul potrivit.
Femeia independentă și frustrată NU este o femeie liberă – cu atât mai puțin fericită
Am citit un articol pe tema singurătății. Era și despre femeia independentă. Dar se spunea despre femeie că e mai fericită și mai frumoasă alături de un bărbat. Că e mai împlinită într-o bună companie decât în singurătate. Specific și repet, o bună companie! Din care nu ești sufocată, nici nerespectată, nici abuzată, nici nu-ți dorești… „libertatea”.
Eu, una, am dat aprobator din cap. Da, o femeie este mai frumoasă și mai fericită lângă omul iubit! Asta nu exclude frumusețea și fericirea de sine stătătoare, logic! Supraviețuiesc bine merci – fără să mă cred nici frumoasă, nici urâtă, nici deșteaptă, nici tută, nici fericită, nici nefericită – și presupun că mai pot duce niște singurătate. Dar sunt conștientă că împlinirea te face ȘI mai frumoasă, ȘI mai fericită, ȘI mai puternică!
Femeia nu a fost proiectată să trăiască singură, la fel cum nici bărbatul nu e plămădit să fie singur. Da, femeia și bărbatul sunt făcuți spre a se completa și a trăi în binecuvântarea unei familii.
Ei, dacă mă opream aici cu gândul și părăseam articolul… procedam bine! Dar m-a ros pe mine curiozitatea să citesc comentariile! Rău am făcut!…
Vai, Doamne, zici că s-au adunat toate femeile independente, frumoase și fericite de pe Terra, jignite de gândul „nevoii” unui bărbat! S-au adunat toate tănticile motivaționale până la absurd… care nu au nevoie de om în viața lor! Pe care omul le urâțește și le seacă de energie!
Mesajul din spatele mesajului
Am nimerit într-un adânc de frustrare și de nefericire, de urâțenie exprimată și prezentată ca fiind frumos, bine, eliberare… Am nimerit printre feministele care uită de feminin… Am nimerit printre niște bărbate.
Hei, nu e nimic în neregulă să te descurci singură, să fii… femeia independentă! Așa cum nu e în neregulă să recunoști că în doi poate fi mai bine, dacă amândoi aveți înțelepciune și munciți pentru binele vostru.
De multe ori, mesajul din spatele mesajului spune mai multe decât am bănui. Și scoate la suprafață multă durere.
Nu e ușor, însă… fetelor! Hai să fim simple! Și corecte! Să nu mai ascundem otravă în mesaje de independență! Să nu ne mai punem zece mii de măști inutile! Singure sau cu pereche – putem fi cu adevărat frumoase și fericite!
Din singurătate nu se evadează pe ușa din dos
Vrem mereu să scăpăm de singurătate și să ne găsească iubirea în cel mai potrivit moment al vieții. Când suntem bine îmbrăcați, odihniți, dispuși la stat de vorbă și la glumițe. Fără bătăi de cap și fără piedici. Credem că dacă ne-ar vedea într-un moment nepotrivit, omul cu iubirea s-ar speria și ar pleca.
Nu-i de mirare, deci, ca la asemenea așteptări să trăim stresați în viața noastră și mereu nemulțumiți. Nu-i de mirare că, regizând momente, întâlnim oameni ce-s parte din regie – și nu din viața cea de toate zilele.
Tu n-ai vrea, de fapt, ca omul nepotrivit să vină și să plece la fel de repede din calea ta? N-ai vrea ca omul care s-ar speria de viața ta cea adevărată nici să nu se intersecteze cu ea?
N-ai vrea să păstrezi lângă tine
Cercetare mai mult sau mai puțin serioasă pe baza filmelor de Crăciun de pe Diva
Am studiat intens filmele de Crăciun de pe Diva. Trei zile, ca-n povești. Psihic sunt încă ok, nici entuziasmată în căutarea marii iubiri, nici debusolată că-n filme e happy end și la mine termenii ăștia există doar separat – adică happy și end! 😉
Conform cercetărilor, la fel ca și în sezoanele trecute, scenariul e cam același. În general, avem un om care începe filmul neîncrezător în spiritul Crăciunului și care sfârșește în mrejele minunatei sărbători. Nu doar atât, dar își mai și găsește marea iubire! Miracol!
În procent ridicat,
Nu știu alții cum sunt… dar eu nu ascund copilul sub pat! :)
Dintre toate reproșurile stupide care mi se aduc, în topul topului zace dilema: Da’ tu de ce tot spui că ai un copil? Vrei să nu se mai uite nimeni la tine?! Eu râd și mă grăbesc să NU ascund copilul sub pat.
Ăăăă, măi dragilor! Recunosc că am un copil – simplu – pentru că-l am! Pentru că-i bucuria și mândria mea! Pentru că-i realizarea cea mai mare a vieții mele, singura de până acum care chiar contează și care nu-și va pierde valoarea în timp! Un bărbat poate c-o să mai am, poate că nu. Dar cum își poate imagina cineva c-aș ieși chiar și până la colț cu un om căruia să-i ascund o asemenea informație? Pe urmă ce fac, ascund și copilul sub pat?!
Măi dragilor preocupați de soarta mea.
A fi sau a nu fi (fericit). Capcana din online
Pentru că n-am avut timp, dar nici chef – am lipsit câteva săptămâni din online. O mână de oameni m-au întrebat dacă-s bine. Pentru cei mai mulți, n-am mai existat deloc.
De curând, am revenit. Pentru că mi-au revenit timpul și cheful de online. Am revenit zâmbind. Eram împăcată cu cei puțini, cărora le-a păsat o secundă de mine. Eram și mai împăcată cu trecerea mea în uitare.
Lipsa din online nu a fost un „experiment social”. Nu a fost un pas planificat, în care ar fi trebuit să „calculez” ceva. Dar n-am putut să nu conștientizez
Analiză pe-o… mamă singură
Sunt privită uneori cu milă – în alte dăți cu superioritate – și etichetată drept o mamă singură. Nu prea mă ating nici mila, nici presupusa nenorocire ce s-a abătut asupra mea. Sunt multe! Dar, cu siguranță, mi-e imposibil să fiu o mamă singură. Alături de prunca din dotare n-am cum să fiu mamă și singură în același timp! Pot fi o femeie singură – sau pot fi, pur și simplu, singură.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
