Din culisele întâlnirii cu Verattiva – scriu ce-mi spune pielea mea
Am cunoscut o doamnă mai în vârstă și foarte simpatică. În cinci minute deja îi știam o părticică din viață – și, la rândul meu, îi povestisem câte ceva! 🙂 Când m-a întrebat câți ani are copila mea și i-am spus că aproape 9, a avut o reacție care m-a surprins.
– Ooo, dar ai făcut-o foarte de tânără!
– Ei, nici chiar tinerică… aveam spre 27 de ani atunci. Iar acum se mai adaugă, logic, cei 9. În vară împlinesc 36.
A căscat ochii mari, m-a mai privit un pic și-a zis:
– Eu ți-aș fi dat vreo 25 de ani acum!
Recunosc, a fost simpatică doamna și m-a amuzat. Mi-a creat o stare de bine și cred că, mai mult decât a se înșela sau nu cu privire la vârsta mea, chiar asta a dorit – să mă bucure și să-mi facă un compliment.
După ce-am rămas singură, am început să zâmbesc și, fără să planific gânduri publicitare, mi-am zis:
Ce-s fericirile închipuite?
În ultima perioadă, vorbesc tot mai des despre oamenii ce afișează pe Facebook o fericire peste limite. Nu-i bai – fiecăruia îi este permis să se prezinte așa cum își dorește. Și, totuși, se nasc de la fericirile închipuite cel puțin două probleme.
Oamenii care se machiază cu fericire ajung seara să se demachieze. Oricât ai vrea să te afișezi altfel în fața lumii, când rămâi tu cu tine cad toate măștile. Mi se pare greu să joci la dublu. Să fii cineva în lume și să nu te iubești – căci tu nu ești așa… Să fii tu însuți în intimitatea ta și să nu te suporți – căci nu-ți oferi timp să te cunoști, să te tratezi, să te bandajezi, să te vindeci, să te placi, să te accepți, să te simți bine în pielea ta. Stresat de ce-o spune lumea, ajungi în stadiul în care nu mai ai ce spune despre tine…
La ce-ți folosește o fericire închipuită, atunci când ai uitat ce gust are fericirea?… La ce-ți folosește o fericire închipuită, de vreme ce nu ți-o închipui pentru a o chema în viața ta, ci doar pentru a o folosi de… decor?
O viață mai presus de rețelele de socializare
La celălalt capăt sunt oamenii care observă fericirile închipuite și tânjesc după ele. Sunt oamenii care nu înțeleg să facă distincția între o viață completă și trăită cu bune și rele, și-o viață prezentată la paravan – din care ne permitem să promovăm doar zâmbilici și pufoșenii.
Pentru fetele destepte si cu sanii mici
De cate ori vad un videoclip cu Shakira, raman uimita de felul in care se unduieste. Apoi, ma uit la partea de sus – la felul in care e imbracata (mai mult dezbracata). Cupele de la sutien sunt micute. Mici – dar nu invizibile.
Am auzit ca a avut si ea suparari pe tema asta. Ca s-a gandit, candva, la silicoane. Dar, bravo ei!, gandul i s-a risipit. Si nici nu s-a transformat intr-o frustrata, cu bluzele pana in gat, eventual extra-large si cu sosete bagate in sutien. S-a pastrat naturala. Iar naturaletea nu a impiedicat-o sa urce in topuri, sa fie ravnita, sa fie femeie!
Fetelor, puteti vedea in Shakira, in Cameron Diaz si in altele cu aceeasi „problema” – niste exemple!
Astazi m-am trezit cu silicoane
Nu in sani, ci in ochi!
Lumea e invadata de silicoane! Devin confuza.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase