În Spania, am cunoscut o tânără serioasă, arogantă, închistată în ideile ei despre români şi România. Deşi noi două ne-am înţeles, m-a asigurat că asta nu-i va influenţa modul de a gândi. Şi mi-a mai spus că exclude posibilitatea de a păşi vreodată pe tărâm românesc. Am lăsat-o într-ale ei… rugându-mă să-i lumineze Dumnezeu minţile.

De aceea, nu m-am mirat, dar m-am bucurat enorm atunci când Iolanda m-a sunat şi m-a invitat s-o însoţesc în, ceea ce a numit ea, groaza românească. Fusese într-un turneu în Rusia, şi acum se abătuse din drum, pentru ca partenera ei de tenis să-şi cunoască viitorii socri, din Republica Moldova – Nisporeni. Aşadar, catalanca mea era la o aruncătură de băţ de România!