• Ale tinereţii valuri,  Maria-Paula

    Fericirea de a da în mintea copiilor

    1 iunie 2016 /

    Era Maria micuță tare și s-a apucat de bocit, privind la o zgancă uscată: O să-mi fie dor de buba meaaaa! Prima dată am bușit în râs apoi, când am văzut că-i treabă serioasă și o supărare demnă de luat în seamă, ne-am arătat înțelegători cu suferința prințesei și am consolat-o. Inclusiv cu… Lasă, că în curând vei face o julitură nouă!

    Noi, adulții, suntem cam încuiați. Trecem prea ușor peste situații și peste prietenii – fie ele chiar și cu o zgancă. Din fericire, uneori ne mai și trezim.

  • Ale tinereţii valuri,  Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Adulți, pe loc repaus!

    1 iunie 2014 /

    Toţi copiii îşi doresc să se transforme urgent în oameni mari. Toţi oamenii mari ar da orice pentru a redeveni copii. Unii dintre adulți sunt mai norocoşi decât alţii, în funcţie de câtă copilărie reuşesc să păstreze în sufletele lor. Oamenii care-s copilăroşi, veseli, optimişti, abia aşteaptă să aibă propriul odor, un nepot sau o bebe-cunoştinţă, pentru a da în mintea copiilor fără să li se reproşeze asta! 🙂

    adulți, pe loc repaus

  • Pentru minte,  Şcoala părinţilor

    Bucuriile toamnei sau Halloween?

    31 octombrie 2013 /

    Aseară am luat un dovleac și l-am preschimbat în felinar. În preajma Halloween-ului atât de divinizat în desenele animate, cărți, filme și știri, noi am încercat altceva. Să profităm de bucuriile toamnei. Să revenim în copilăria lui George care a transformat, la viața lui, mulți dovleci în prieteni. Să nu o scoatem pe Maria din lumea ei, dar să i-o arătăm un pic mai frumoasă.

  • Ale tinereţii valuri,  Şcoala părinţilor

    Plastiliceală în familie

    3 martie 2013 /

    Astăzi, am cumpărat câteva lucrușoare pentru copiii din campania Mărțișor de jucărie. Creioane colorate, carioci, plastilină. Plastilinăăă! Mi-am dat seama că nu am mai avut activități de genul ăsta din copilărie. Prin urmare, mi-am dat seama că nici Maria nu știe de plastilină. Așa că, am cumpărat o cutie și pentru noi.

    Mă înșelasem. Maria știa de plastilină. Aha, ca la Art Attack!, mi-a spus ea – și, m-a dat pe spate :). Știa ce-i aia, dar abia acum se pregătea să se joace. Între timp, acasă a apărut și George. Toți trei am tras aer în piept și ne-am pus pe fapte mari.

  • Publicitare,  Şcoala părinţilor

    Jucării – cu psihologul în mintea părinților

    24 septembrie 2012 /

    Te uiți, deseori, în jur – și simți o sufocare plăcută! Casa îți este plină de jucării. De la intrare și până în ultimul ungher, nu se poate să faci un pas fără să vezi/ să mângâi/ să calci vreo pisică, o minge, o mașină, o piesă de lego… Orice ordine se transformă, în câteva minute, în cea mai mare dezordine! Însă, când îți vine să te încrunți – auzi râsul cel minunat, primești îmbrățișarea cea mai caldă și privirea care te pătrunde în suflet! Atunci, sprânceana se destinde, fruntea se netezește și zâmbetul pleacă până spre urechi!