Anda Epure. Și-am murit și eu un pic…
Încă de pe primele liste ale celor care au murit în incendiul de la Colectiv am văzut un nume de familie… Epure. Nu e cel mai rar nume de pe pământ… dar l-am văzut acolo, derulându-se pe ecran și l-am citit cu sufletul strâns.
Apoi, mă sună frate-meu: Ai văzut lista?! E o Anda Epure acolo! Doar știam că nu ești tu, dar mi-a înghețat sângele în mine!…
Eu sunt Anda Elena. Ea era Anda Ioana. Eu am numele schimbat de ceva ani, dar pentru mulți am rămas, încă, Anda Epure.
Și mulți s-au gândit la mine – au sunat sau au întrebat apropiații dacă e doar o coincidență sau dacă pentru mine trebuie să se roage acum…
Deocamdată, eu mai sunt pe aici. Mulțumesc pentru grijă și îmi pare rău pentru suplimentul de tensiune creat! Dar asta nu ne împiedică să ne rugăm pentru sufletul Andei Ioana. Chiar și pentru un (fost) nume de familie, eu nu cred că o voi uita pe Anda prea curând din rugăciunile mele…
Dumnezeu s-o odihnească în pace! Iar familiei și celor dragi ai ei să le dea puterea să trăiască și s-o pomenească!
Update
Aici e pomelnicul cu toți cei 64…
Darul prietenilor plecați la cele veșnice
De cele mai multe ori necazurile – și nu bucuriile – ne apropie de Dumnezeu. În vremea înșelătoarelor fericiri bem și ne veselim, râdem, glumim, avem aroganța de a crede că toate ni se cuvin. Și atunci se mai întâmplă ca un om drag să se sacrifice pentru sufletul nostru. Sacrificiul lui – la moarte mă refer – se poate duce pe apa sâmbetei sau ne poate ajuta pe noi să trăim.
E aproape firesc ca în vremurile vesele să nu ne pese de nimic. Să nu credem în nimic, pur și simplu. Trăim vremea și vremurile și ne simțim atât de mari, încât putem da cu Dumnezeu de pământ. Oricum, nu credem în El. Oricum, nu avem nevoie de El. Oricum, nu se mai întâmplă nimic după viața asta. Căci, viața e făcută s-o petrecem până la adânci bătrâneți și să ne pierdem, apoi, în neant…
Încrederea asta nebună în propriile forțe se zdrobește atunci când aproapele nostru – frate, prieten, bună cunoștință ne spune pa. În orice vreme dar, mai ales, atunci când pa-ul ăsta vine mult înainte de vreme.
Rugăciune pentru cei adormiți
Înainte de o rugăciune pentru cei adormiți, citeşte şi:
* Pomenirea morţilor – importanţă
Am început cu ceea ce reprezintă, de obicei, finalul unei postări. Oare… pentru că e posibil ca pe unii să-i pierd până la sfârşit? 🙂 Da, de asta… Dar şi pentru că link-urile duc spre teorie, explicaţii, exemple. De care este nevoie (într-o mai mică sau mai mare măsură) pentru a trece la practică.
Nu cred că există om pe pământul acesta care să nu aibă măcar un suflet drag plecat departe… Bunici, părinţi, fraţi, copii, prieteni… Pentru ei şi pentru oricine mai doreşti tu… merită să te opreşti o clipă din ale tale şi să te rogi!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase