Înnebunesc oamenii…
Alerg de colo-colo, mă întâlnesc cu felurite persoane, am un câmp de observație mai larg. Lucrul ăsta mă fericește, dar mă și face, uneori, să-mi doresc ochelari de cal și dopuri în urechi.
Campanie electorală în fiecare zi!
Ăsta mi-e visul! Ori, bine, campanie electorală – măcar din jumătate în jumătate de an…
Atunci, și abia atunci – lumea politică ar avea șansa de a se transforma în… oameni. Lucrurile ar merge ca pe roate și fiecare s-ar strădui să fie cel mai bun!
Eurovision – finală cu talent
E trecut de ora 1.30… N-o să spun prea multe. Sunt obosită și încă mai am treabă pe noaptea asta.
Dar, nu mă pot abține! E clar că voturile sunt date, în general, pe prietenii și interese. Cred, totuși – iar realitatea mă susține! – că premiul cel mare îl ia cel care merită! 372 de punte au făcut-o pe Loreen din Suedia să câștige de-ta-șat!!!
A fost BUNĂ! Și, pe cât de bună, pe atât de simplă! A cântat desculță, a avut o costumație neagră, care acoperea mai tot. Nu s-a văzut fund, nu s-au văzut țâțe, abia și-a arătat chipul! A deschis, însă, gura și a cântat cum știa ea mai bine! Fenomenal! Sunt foarte încântată de rezultat.
Fiecare copil merită să conteze!
Îmi plăcea să mă arunc în braţele mamei, pentru a-i spune, de mii de ori, cât de mult o iubesc! Îmi placea să fug din braţele ei, pentru a descoperi lumea.
Cădeam şi mă ridicam, plângeam şi râdeam. Îmi consideram zgăncile ca fiind răni de război şi mă simţeam mândră de ele, ca de nişte averi, mărturii ale aventurilor mele. Atât de mare şi de minunată mi se părea lumea! Atât de fericită eram! Atât de puţin durau lacrimile şi durerile mele cele mai mari… – încât nu mi-aş fi putut imagina vreodată că alţi copii pot să trăiască suferinţa…Dezamăgiri în lanul de păpuşoi
Cum ar fi să scriu astăzi o postare de rău despre ceva/ cineva, iar mâine să auzi că ridic în slăvi şi ling acolo unde tocmai scuipasem? Cam ce părere ai avea despre mine? Cam ce părere aş avea eu despre mine?
Nu că m-aş iubi prea tare… dar, mă respect. Greşesc mult. Şi-mi cer iertare. Uneori… îmi cer iertare şi fără a mă considera (foarte) vinovată – doar pentru a păstra o linişte şi un echilibru de care am nevoie. Pentru că ador senzaţia aceea pe care ţi-o dă perna, seara – atunci când pui, liniştit, capul pe ea.Temeri și temători
Lumea se teme să vorbească. Să-și spună clar părerile și nemulțumirile. Lumea se teme să trăiască.
În vremurile astea, primesc multe ponturi și multe declarații. Sub anonimat. Nu e prea comod… pentru mine. Însă, nici nu pot să-i scot din comoditatea lor pe cei care ar putea schimba lucrurile… dar, se tem. Grija zilei de mâine, datoriile și obligația de a-ți întreține, decent, familia, te fac, de multe ori, să fii anonim.
Românii cu talent au bun-simţ
La concluzia asta am ajuns, din nou, aseară, după ce-am urmărit secvenţe din primul episod al celei de-a doua ediţii Românii au talent.
În principiu, oamenii deştepţi şi muncitori sunt şi simpatici, emotivi, dezgheţaţi la minte. Oamenii fără talent, dar încrezători în forţele proprii – sunt doar… şmecheri. Şi, din păcate, destul de nebuni. Aroganţi… şi uimiţi, mai apoi, de reacţia juriului.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase