Depresia de după 24 ianuarie…
Aș vrea să ajung la clipa în care să simt că se întâmplă ceva. Ceva bun. Aș vrea să nu mai trăiesc doar cu speranță sau doar în deznădejde. 24 ianuarie…
Aș vrea să nu mă mai mulțumesc cu fotografii fantastice și cu versuri patriotice… care mă emoționează peste măsură. Aș vrea să-mi condimentez viața cu ele, dar nu doar din ele să-mi trag seva.
– Cum, mami, au murit mulți oameni pentru România? Ahaaa… deci de asta roșul de pe steag simbolizează sângele….
Eu, când ascult Sărută-ți, copile, părinții și frații/ Și-apoi să mergem la război
Găina a adus România la sapă de lemn – oul ei distruge economia!
Se dă un ou din gospodărie și se pune în tigaie. Stop! De când nu te-ai mai spovedit?! Ai mărturisit că ai mâncat un ou pe care nu ți l-a impozitat statul!?
Simt, sincer, c-o iau razna!
Într-o Românie în care se fură ca-n codru, în care există salarii, pensii, prime și spăgi absolut NESIMȚITE – s-a găsit motivul pentru care veniturile bugetare sunt nesatisfăcătoare!
Într-o Românie în care avem săraci pe capete – oameni care nu au primit o educație decentă și care n-au fost ajutați să înțeleagă că, dacă vor crește două-trei găini și dacă vor lucra o bucățică din pământul din fața bordeiului nu vor mai sta flămânzi, nici nu-și vor mai hrăni copiii din gunoaie –
Maria, Garfield și președintele
Pentru a doua seară la rând, Maria a renunțat la Garfield – pentru ca noi să ne uităm la dezbaterile dintre vestiții și prea puțin iubiții candidați la președinție.
– Eu știu cu cine votez!, a sărit, la un moment dat.
Maria și alegerile prezidențiale
Dimineață, devreme:
– Maria, vom merge la vot. Până acum, președinte era Traian Băsescu. Astăzi, vom alege pe altcineva.
– Mami, eu am să votez cu…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
