Cand strangi cureaua la viata

In ultimele luni, am cam frecventat farmaciile. Ba trebuie calciu, ba D3, sirop de tuse si picaturi impotriva colicilor, vitamina C, ser fiziologic, ceai… Ban cu ban – se aduna. Multumesc lui Dumnezeu, ne descurcam.

In schimb, nu stiu cum sa ma mai descurc cu tot ceea ce vad si aud. Nu exista moment in care sa intru in farmacie si sa nu ma apuce disperarea. In care sa nu-mi vina sa plang si sa scot toti banii pe care-i am, sa-i ofer. Boala si batranetea sunt dure. Iar oamenii sunt din ce in ce mai saraci.

Continue Reading

Pretul unui pensionar

Cine nu are batrani, sa-si cumpere. Nu costa mai mult de o ceapa degerata! Si nu, nu i-am jignit eu. Dar o fac, zi de zi, alesii nostri.

Din jiltul lor, isi bat joc de cei care au muncit o viata intreaga. Le fura si ultima suflare – ii lasa fara bani de paine si fara medicamente. Ii umilesc. Ii fac sa creada ca sunt niste cersetori, care traiesc pe banii tineretului. Uitand ca zeci de ani, acestia au cotizat la greu, pentru un trai decent, la pensie.

Continue Reading

Pisicii ei de treaba!

Cine e soarecele? Cine e pisica?
Base si gasca lui isi vor asuma luni raspunderea pe masurile de austeritate. Exista si o motiune de cenzura. Exista si adepti… Ce se va intampla, Dumnezeu stie… Cad pensiile si salariile, sau cade Guvernul. Nu stiu sa zic exact unde va fi diferenta. Cum ar putea sa ne fie mai bine…
La intrebarea – cine e pisica… sunt variante infinite de raspuns. Soarecele… din pacate, ramane aceeasi Romanie fara cap si, in curand, fara coada…

Continue Reading

Copilărie furată

Drama unor vieţi rătăcite între zîmbet şi durere

Deschiderea graniţelor a produs bucurie şi o sete nemăsurată de cîştig. Oamenii şi-au împărţit viaţa între „aici” şi „acolo” şi au transformat acest obicei într-o stare de normalitate. Fără voia lor, mii de copii s-au trezit actori într-o realitate de coşmar. Aparent, ei au de toate, pentru că au bani. Dar le lipseşte căldura mamei, prezenţa tatălui – afecţiunea celor care le-au dat viaţă.
În Iaşi, aproximativ 14.500 de suflete au măcar unul dintre părinţi plecaţi în străinătate. În cel mai fericit caz stau cu celălalt părinte. Dacă nu, ei sînt lăsaţi în grija bunicilor, a fraţilor mai mari sau a unor rude. Unii sînt cedaţi, cu semnătură la notar, vecinilor sau altor străini. Ca pe o marfă. Acest lucru doare şi transformă vieţile nevinovate ale celor mici. Mai ales că foarte mulţi dintre aceştia sînt preşcolari sau elevi în clasele primare.

Părinţii se întorc acasă uneori atunci cînd este prea tîrziu. Mulţi dintre copiii abandonaţi pentru banul străin au tulburări de comportament, sînt mai agresivi, manifestă o tendinţă de marginalizare sau îşi aleg un anturaj nepotrivit. Suferă de depresii şi au probleme la şcoală. Unii se gîndesc să-şi ia viaţa, ca să nu mai fie o povară.

Continue Reading