• Hopa tropa prin oraş

    Valuri de omenie

    5 iulie 2013 /

    Dacă nu apucam să scriu, nu cred că mi-o puteam ierta! Ideea este mult prea faină, iar ce fac oamenii aici nu e de neglijat. Ei fac… ceea ce, într-un fel, susțin și eu pe blog – dar, printr-o muncă mai mare de echipă și la un nivel mult mai ridicat.
    Ei, prietenii de la Fundația Comunitară, au adunat 12 cazuri – fiecare deosebit în felul său, pentru care ne îndeamnă la luptă! Lupta se dă la Ștrandul Municipal, astăzi, de la ora 16.

  • Vorbe de duh

    Fapta bună și răsplata

    7 iunie 2013 /

    Se spune că, atunci când faci o faptă bună, o faci și gata. Fără să te lauzi, fără să aștepți nimic în schimb.
    Am făcut o vizită prin satele sărace din preajma Iașului și-am descoperit, în unele locuri, că nu mai sunt doar ortodocși (și catolici), așa cum erau acum un an, doi, cinci, douăzeci. Acum, unii se cheamă penticostali, adventiști, evangheliști…

  • Pietre...,  România,  Vorbe de duh

    Mărul discordiei

    11 ianuarie 2013 /

    – Dă-i, măi, un măr, că ţi-l plătesc eu!

    Atât am auzit şi, apoi, am creat contextul. O bătrânică îşi cerea scuze pentru deranj şi pleca, o alta o alunga, iar a treia intervenise în discuţie. M-am uitat la ele. Aproximativ de-o vârstă – dar atât de diferite!

  • România,  Vorbe de duh

    Interesul unei fapte bune

    14 octombrie 2012 /

    Sunt puţin dezamăgită. Deloc surprinsă! Pentru că, recunosc… în veşnica mea cârcoteală, m-am întrebat care este scopul unei fapte bune – atât de generoase şi, inevitabil, atât de mediatizate.
    Am aflat. Viorel Blăjuţ, cel care a făcut gestul deosebit – de a înmormânta 52 de trupuri abandonate la Institutul de Medicină Legală – a intrat în politică. El s-a înscris în PPDD şi, probabil, va candida la deputaţi, în colegiul Nicolina.

  • Din online,  Pentru minte

    Cu drag, despre Șerban Danciu

    2 octombrie 2012 /

    Ce îi diferențiază pe elevi? De ce unii sunt excelenți, alții de mijloc, iar alții de-a dreptul jalnici? Este posibil să răspundem repede: școala! Dar, în cele mai numeroase cazuri, rădăcinile sunt cu mult mai profunde.

    Atât de frumos mi-a vorbit Șerban Danciu despre părinții lui, încât m-a fermecat! În ceea ce-l privește, am înțeles de ce este olimpic. Nu doar la biologie, ci și în viață, în general. Pentru că are temelia bună de acasă. Pentru că are mamă și tată – părinți și, în același timp, prieteni. Care știu să-l îndrume, să-i fie alături, să-i ofere libertate și să aibă încredere în el.