Așteptarea omului iubit – o așteptare… activă!
Astă noapte am adormit cu zâmbetul pe buze. Citisem comentariul unei femei: Doamne ajută, foarte bine, aștept! Of, așteptarea asta…!
Postarea la care scrisese era despre iubire – și despre cum îți apare în viață omul minunat fix la momentul potrivit.
Două tipuri de iubire. În care vrei să creșteți?
Între un el și o ea care se iubesc există două tipuri de iubire: lumânare și candelă.
Relația de tip lumânare se ramifică. Lumânarea poate fi simplă sau sculptată, din ceară naturală sau din tot felul de combinații, parfumată sau nu, arzând molcom sau agitat, încălzind, luminând, descoperind umbre, culori, vise, suflete. Cert e că, mai devreme sau mai târziu, există un capăt al lumânării. Și știm… sau aflăm între timp… că există și un capăt al relației.
Iubirea de tip candelă poate fi nemuritoare. Îți dorești să arzi pentru ea, să fii acolo, prezent, să fii implicat, să muncești în pereche pentru candela voastră. Din păcate, nici iubirea de tip candelă nu e mereu nemuritoare. Pentru că munca în echipă e grea. Chiar și atunci când e minunată!
Felices los 4
YouTube își face de cap la mine pe laptop. Îmi dă muzici după cum dorește și îl las așa – să mă surprindă. Hop!, și-apare Maluma, cu Felices los 4. Mă opresc din treabă și ascult râzând, amintindu-mi…
Cândva, o doamnă aștepta să mă întâlnească, să-mi spună ce melodie cu ritm fain a descoperit – și să-mi ceară să-i deslușesc cuvintele.
E super simpatică doamna și bine ancorată în niște valori. Așa că a căscat ochii mari, mari, când a realizat că de câteva săptămâni cânta despre Felices lor 4 – adică fericiți toți patru, prinși în niște iubiri și niște înșelăciuni demne de telenovelele în care, într-un final, toată lumea e cu toată lumea și toată lumea e fericită!
Putem fi… felices los 4?
Astăzi, unde dai, unde cauți, se vorbește despre un mare și răsunător divorț. Altul. Până vor apărea altul și altul… Astăzi, toată lumea invocă faimoasa karma – sau cum s-o chema ea. Căci o femeie care s-a mulțumit acum 13 ani cu bărbatul alteia, rămânând însărcinată, se vede în postura de nevastă înșelată a unui bărbat care așteaptă copilul alteia. Că viața bate filmul… asta știm deja. E veche de când pământul și mult dinainte de a fi la modă să invoci „karma”.
Eu cred, pur și simplu, că fericirea nu se poate crea pe nefericiri. E o lege nescrisă, știută și veșnic încălcată – pentru că fiecare trădător ar putea jura că el n-o va da în bară. Și, totuși, numai în muzici și-n filme putem fi… felices los 4 și cu încă niște puradei pe lângă noi. Căci, în viața reală, oamenii mari suferă – iar universul copiilor riscă să se frângă sub indiferența și îndrăgostelile fără cap ale oamenilor dragi.
Nu mi-e teamă prin ochii tăi…
În fața ta nu mi-e teamă să mă dezbrac de secrete, de măști și de tot felul de perfecțiuni impuse de lumea cea mare.
Povestiri din patul cel mare și gol
E minunat să ai un pat uriaș, un pat în care să te poți pierde și în care să te regăsești, totuși, în brațele persoanei iubite. Dar cum e cu… patul cel mare și gol?
Îmi place mult imaginea aceasta. O ador! O ador, în ciuda faptului că îmi aduce în amintire o etapă dureroasă a vieții mele.
Când mi-a plecat omul de acasă și n-a mai fost să fie omul meu, am rămas singură. Nu doar în viața de femeie, ci și în patul cel mare și gol.
N-am fugit de prea multe suferințe fizice sau sufletești care mi-au apărut, de-a lungul vremii, în cale. Dar de venirea serilor, pe-atunci, fugeam. Pentru că urma să întâlnesc ceea ce pe timpul zilei mai reușeam să evit. Întâlneam realitatea din patul cel mare și gol. Și tot mă chinuiam să nu o conștientizez și să nu o percep în întregime. Închideam ușa la dormitor, stingeam lumina și mergeam orbecăind până la pat. Mă așezam pe marginea marginii lui, ghemuită și apăsată de frământări.
Nu-mi spune mie ceea ce n-ai vrea ca soția ta să audă că-mi spui
E simplu! E-atât de simplu, încât nu înțeleg cum reușesc unii să se complice în asemenea hal. Când vorbești, gândește! Sau… ok… e clar că gura o poate lua înainte și că informația se procesează mai greu. Dar, totuși, e musai să-ți fixezi niște limite. Pentru binele tău, pentru binele familiei tale, pentru soția ta, pentru viața ta!
Niciodată, domnule, nu-mi spune mie (sau oricărei alte femei) ceva ce n-ai avea tupeul să-mi spui de față cu scumpa ta soție.
Comedie și amor periculos. Atenție, am aterizat la Ateneul Tătărași!
O nouă premieră a umplut ieri sala Ateneului Tătărași. Un nou spectacol m-a ținut în priză de la cap la coadă. Actori tineri și de-a dreptul geniali au fost într-o formă de zile mari. Dinamismul piesei și umorul au reprezentat ingrediente de bază în tratarea unui subiect care, în viața reală, nu e chiar atât de amuzant.
Trebuie să recunosc, însă, că amantlâcurile din Atenție, aterizăm! au fost de-a dreptul savuroase! 🙂 Un el, Bernard, mare crai mare și-a făcut o strategie aparent fără cusur – de a avea trei logodnice și, în același timp, o viață tihnită.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
