Foamea-n reclame
Biscuitii TUC.
Ca-s buni sau mai putini buni, ca ingrasa sau te ajuta sa-ti mentii silueta, ca-s sarati ori dulci… nu conteaza.
Reclamele pentru acesti biscuiti nu ma fac sa ma gandesc la gustul lor. Nici macar nu ma incurajeaza cu promisiunea ca-mi vor tine de foame.* Cand vad o femeie desenata ca inghite o casa de marcat – ma cam sperie. De cate zile sa nu fi mancat, saraca?
Analizam capsuna la un iaurt – prea ca pe blog!
I-am promis lui Costy ca-l astept din concediu cu o analiza de reclama. Ziua de 25 iunie – deadline-ul a trecut – timp in care am avut vreme doar de cateva intrebari in pauza publicitara.
Am avut parte de multe zile nebune – iar nebunia e departe de a se sfarsi.
Asa ca, in seara asta, revazand-o pe coana Chiva mi-am zis: acum, ori niciodata! (Mai ales ca, probabil Costy se reface dupa concediu – nici el n-a scris inca vreo noutate pe blog.)A zis cineva ceva despre coana Chiva? Aaa, eu! Prezent! Eu am zis! Femeia asta ma amuza in aceeasi masura in care ma si dispera. E prea buna si, uneori, prea ca la oras – desi se vrea a fi de la tara.Intrebari in pauza publicitara
Numai mie mi se pare ca…:
* … torentii de pepene rosu din noua guma Five sunt, in realitate, o avalansa infricosatoare si scarboasa de sange si nu o briza de parfum si racoare?
Ceva nu se potriveste…