22. Femeia din mine – fatală şi practică
Cine mă cunoaşte, ştie că-s o femeie mai altfel. Mă simt mai bine în pantaloni largi şi în bocanci, decât în rochii şi pantofi cu toc. Îmi place mai mult să repar prize şi să bat cuie, decât să gătesc sau să împletesc. Nu mă îngrijorez prea mult pentru siluetă şi, dacă vreau să mănânc o ciocolată, pornesc la atac fără regrete. Vorbesc şi râd în public, nu mă jenez să strâng mâna, bărbăteşte, şi să cunosc noi oameni. Nu mă machiez decât în cazuri excepţionale. Atunci, alţii mă ajută, pentru că eu aş putea, mai degrabă, să-mi scot ochii, decât să-mi colorez, frumos, pleoapele. Şi… pentru a completa caracterizarea mea de femeie fatală – clar, urăsc momentele în care trebuie să-mi cumpăr haine! Adică… hainele îmi plac, dar ideea de a porni la colindat n-şpe mii de magazine, de a proba zeci de toalete, de a compara, asorta, calcula… mă scoate din minţi încă de dinainte de a pleca de acasă!
15. Real! Cumpăr româneşte!
Am fost şocată să aflu că doar 20 la sută din laptele care se găseşte în magazine este lapte „made în România”! Aşa ceva e incredibil! Şi, totuşi, adevărat! La fel de șocată sunt să descopăr, mereu, că unele produse româneşti sunt mult mai apreciate în străinătate, decât la noi. Mai cunoscute! Este inadmisibil să existe atâtea mere în ţara asta şi noi să aducem de la alţii, că-s mai bune! Este inadmisibil ca meşteşugarii să primească diplome şi recunoştinţă peste hotare – dar să fie anonimi la ei acasă!
Nu mă mulţumesc răspunsuri de genul aşa suntem noi, tipic nouă! sau E România, ce pretenţii să ai?!. Pentru că am pretenţii şi pentru că ştiu că, dacă se vrea, se poate!