Fapta bună și răsplata
Se spune că, atunci când faci o faptă bună, o faci și gata. Fără să te lauzi, fără să aștepți nimic în schimb.
Am făcut o vizită prin satele sărace din preajma Iașului și-am descoperit, în unele locuri, că nu mai sunt doar ortodocși (și catolici), așa cum erau acum un an, doi, cinci, douăzeci. Acum, unii se cheamă penticostali, adventiști, evangheliști…Coana preoteasa
De multe ori mi s-a spus, ba in gluma, ba in bataie de joc, coana preoteasa. Nu sunt. Si nici n-o sa fiu vreodata. Glumele nu ma supara, iar bataia de joc nu o inteleg si ma lasa rece.
De si mai multe ori am fost acuzata de subiectivism. Deci, cand unii vorbesc de rau preotii, biserica, pe Dumnezeu, eu n-am voie sa zic nimic pentru ca, din punctul lor de vedere, sunt subiectiva. Ei, desi nu vad decat mizeria, sunt cei mai obiectivi.
Un sfânt printre oameni
În tinerețe a fost preot celib. A studiat și a călătorit mult, a sfințit locuri și oameni.
În satele în care a slujit s-a îngrijit mereu de casa parohială, s-o construiască sau s-o repare. Dar el dormea verile pe prispă, iar în perioadele friguroase în cămăruța cea mai mică și mai sărăcăcioasă. Păi, ce mai faceți o casă, părinte, dacă nu vă bucurați de ea?, îl întrebau enoriașii. Răspunsul era pe cât de simplu, pe atât de frumos. După mine, aici va veni un preot cu familie, soție și copii. Ei vor avea nevoie de această casă.
A crezut mereu în preoți și în minunile pe care le pot face aceștia. În puterea lor de a ierta păcatele și de a binecuvânta.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase