– De unde vii?
– De pretutindeni.
– Si unde te duci, atunci cand te duci?
– Cu jumatate de metru mai departe.
– Mai incolo nu poti zbura?
– Ba da, dar nu ar avea niciun haz.
– ?!
– Imi place sa privesc.
– !?
– Sa privesc cum te chinui, cum muncesti, cum crezi ca poti scapa de mine.
– Pai pot scapa! zic eu, si sterg furioasa oglinda.

Praful se rostogoleste de ras pe televizor.