Șapte pași spre răsărit și-o fotografie furată despre iubirea adolescentină
Şapte frânturi de răsărit
Partea de concediu petrecută la mare a conţinut trezire la ora 5, pregătit, luat copilul în braţe şi plecat spre plajă, la aerosoli. Acolo, eu mă tolăneam pe un şezlong, iar Maria îşi continua somnul – tolănită pe mine. Teoretic. Practic, a prins şi ea, în vreo două rânduri, răsăritul. Acel moment plin de vrajă în care soarele, aruncat din pat direct sub duş, ieşea falnic din mare, spălat pe ochi şi orbitor de frumos. În nicio zi nu şi-a făcut prezenţa la fel. Însă, în fiecare zi era special!
Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
Feisbuci la mare
Îmi fac și eu veacul, ca tot omul, pe Facebook – și nu încetez să mă minunez! Din ce în ce mai des… simt că primesc prea multe explicații! Prea multe amănunte personale – de nici n-aș mai vedea, în unele contexte, rostul serviciilor de informare sau al detectivilor! Nici măcar rolul paparazzilor!
Lumea se prezintă în toată splendoarea, în toată… naturalețea?!, fără să mai păstreze nimic pentru sine. Deschiderea e bună – dar, totuși, chiar atât de multă deschidere?!De sezon și de super efect sunt acum pozele de la mare – sau, oricum, de undeva, de la plajă. Alea în care ne batem în costume de baie, în slipi, în țâțe, în burți și în… șunci!