Ghete și probleme – colecția de iarnă-primăvară
Îmi fac și eu ghetele, dimineața, să ies curată și aranjată din casă. Minunea mă ține până-n parcare. În încercarea de a ajunge la PUI, trec prin mocirla mocirlelor și mă cert… că iar am venit aseară târziu acasă și n-am găsit loc mai la stradă. Mă consolez niște minute după, când cobor din mașină până nu știu unde, apoi după ce ajung la serviciu – și revin cu picioarele pe pământul moale și îmbibat de apă, fericit și mângâiat de soare.
Îmi vine să râd. Ghetele mele de mare șoferiță sunt în perioada aceasta mai murdare decât încălțările pietonilor.
Pietoni, păziți-vă pielea!
Șoferilor m-am adresat de atâtea ori, încât mă dor tastele! Astăzi voi vorbi pietonilor.
Dragii mei, dacă voi nu țineți la viața voastră, nimeni nu ține!!!
Ieri, într-un singur drum prin oraș și înapoi m-am întâlnit, separat, cu patru oameni pe care – foarte simplu – aș fi putut, Doamne ferește, să-i omor.
Mama, buba!
Zilele astea am devenit – fortata de imprejurari – pieton.
Matizul nostru este in service, dupa ce a fost iubit cu forta de un nene cu Audi. Eram pe Stefan si, langa trecerea de pietoni de la Casa Cartii, doi meditau: „Sa trecem, sa nu trecem…”. In ultimul moment au luat hotararea: „Sa trecem!”. Tot in ultimul moment am pus si eu piciorul pe frana.
Aparent, am fost o norocoasa. Si-as fi fost pana la capat, daca si domnul din spate ar fi avut un ultim moment