Mesaj pentru Doamna mea Învățătoare – cu ocazia ieșirii la pensie
Viitor calculat in paine – vai de painea noastra!
Cand eram eu mica, visam ca voi creste si-i voi rasplati pe ai mei pentru tot efortul, pentru toata dragostea lor, pentru toate momentele in care s-au lasat pe ei – ca sa nu simtim noi greul. O sa cumpar si eu o paine-n casa!, ziceam cu mandrie si cu o inocenta nerabdare.
Pretul unui pensionar
Cine nu are batrani, sa-si cumpere. Nu costa mai mult de o ceapa degerata! Si nu, nu i-am jignit eu. Dar o fac, zi de zi, alesii nostri.
Din jiltul lor, isi bat joc de cei care au muncit o viata intreaga. Le fura si ultima suflare – ii lasa fara bani de paine si fara medicamente. Ii umilesc. Ii fac sa creada ca sunt niste cersetori, care traiesc pe banii tineretului. Uitand ca zeci de ani, acestia au cotizat la greu, pentru un trai decent, la pensie.
Trist – Sa nu-mi iei niciodata pensia
Se pare ca sunt in urma cu noutatile. N-am ascultat pana acum inventia Morning ZU, Sa nu-mi iei niciodata pensia. Imnul pensionarilor cantat de… Gaz pe Boc.
Ștefan Epure – profesor la infinit si un pic de pensionar
Sufrageria noastra, luata pe nepregatite, n-a fost niciodata un loc de primit musafirii. Ea a reprezentat mereu o camera de studiu. Masa a fost plina de carti, manuale, caiete, hartii si hartiute. La ea s-au facut planuri si planificari, s-au corectat lucrari, s-au impletit destine. Nu stiu ce avea Ștefan Epure, tata, mereu de innoit, de pregatit, de aranjat. Pentru fiecare ora. Pentru fiecare clasa. Pentru fiecare elev.