Dezamăgirea din spatele recompensei
Ieri, eram într-un magazin și o tanti se plângea: Mă pune fiică-mea la cheltuială! I-am promis că, dacă ia premiul întâi, îi cumpăr bicicletă! Are 9.90 și ceva. Să vedem, acum, dacă ia coroniță… Apoi, a început să povestească stresul prin care a trecut copila în anul ăsta școlar și să detalieze obsesia pentru bicicletă.
Am rămas foarte dezamăgită…
Despre creşterea copiilor
Citesc şi recitesc fragmentul acesta de zeci de ori. Şi-mi place! Şi cred în tot ceea ce-i spus aici. Şi… totuşi, mă întreb… oare voi fi capabilă să pun în practică…? Nu doar azi… nu doar mâine… ci întotdeauna!? Îmi doresc. Şi-am să mă străduiesc. Şi-am să mă rog să pot.
„Pune deci numaidecât copilului lege ca să nu ocărască pe nimeni, să nu hulească pe nimeni, să nu se jure, să nu înjure, să nu se bată. Când îl vezi că-ţi calcă legea, pedepseşte-l, uneori printr-o căutătură aspră şi severă, alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori, prin cuvinte de mustrare; deşteaptă-i uneori ambiţia prin cuvinte măgulitoare de a fi mai bun decât alţii, alteori făgăduieşte-i răsplată pentru o purtare bună.
Nu-l bate mereu şi fără socoteală, ca să nu-l obişnuieşti să fie crescut prin bătaie.