„Dacă spuneți voi…” – lumina din cimitire și întunericul din noi
Anunț bucuros: Hristos a Înviat!
Nu contează ce cred alții despre noi, contează felul în care noi înșine decidem să ne prezentăm în fața altora.
Suntem creștini! Și sărbătorim Învierea Domnului! Să avem dragul, curajul și asumarea de a ne prezenta ca fiind ai lui Dumnezeu! Și să nu ne fie rușine să salutăm cu salutul cel mare și bucuros: Hristos a Înviat!
Hristos a Înviat!
Viața din cimitire
În aceste zile, cimitirele sunt pline de oameni care vin să îngrijească și să înfrumusețeze mormintele celor dragi. Sapă, greblează, pun flori, văruiesc bordurile, vopsesc crucile. Și pun, mereu, lumânări.
Aceasta e o dovadă că religia e încă vie! Pulsează. Înțelegem că cei plecați dintre noi nu sunt morți, ci adormiți. Îi păstrăm în loc sfânt (de aceea, cimitirele se află lângă biserici) și le îngrijim casele. Prin lumânarea aprinsă, arătăm că nădejdea noastră e Hristos – Lumina lumii – și că viitorul nu e moartea,
Iepuraş, dar şi Cruce!
La fel cum, în decembrie, vine Moş Crăciun, acum, de Paşti, vine iepuraşul. Să nu uităm, totuşi, adevăratele motive de sărbătoare – Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos şi Învierea Lui.
Hai sa ne bagam in seama cu mielu’…
Am gasit, pe foarte multe site-uri, o anume repulsie fata de mancatul mielului de Pasti. Vai, macelariti bietele animale, asta intelegeti voi printr-o sarbatoare crestineasca… si multe alte acuze.
Nu stiu de ce, totusi, multi dintre cei care faceau aceste remarci nu mi-au parut nici sfinti, nici vegetarieni. Facem atatea pacate de Pasti – nu se tine post, mergem sa luam lumina, dar nu mai ramanem la restul slujbei, ne ghiftuim cu de toate, bem fara masura, mergem, eventual, in club pentru a primi de acolo lumina si luminare… – dar vezi, draga Doamne, suntem niste brute pentru ca taiem un miel. Nu avem pic de suflet si nu ne gandim ca si mielul are o mama…Povestea mielului de Paști