Săriţi gardul spre nesimţire
Cine mă cunoaşte, ştie că sunt împotriva lanţurilor şi a gardurilor şi a orice înseamnă, într-un fel sau altul, privare de libertate. Totuşi, ieri aş fi fost în stare să votez şi pentru sârmă ghimpată! Cam atât de tare m-am enervat, în preajma unui loc care ar fi trebuit să-mi producă doar zâmbet.
În Parcul Copou a fost amenajat un spaţiu de poveste, cu iepuraşi, coşuri şi ouă, cu floricele, ciupercuţe şi multă culoare. Un spaţiu destul de fragil, de care ar fi trebuit să ne bucurăm privindu-l şi, mai puţin zdruncinându-l din toate încheieturile.
Ouăle-LE, LE, LE, LEEEEEEE!
Mâncăm ouă. Mereu. Dar acum, mai mult decât în alte perioade, le şi bârfim. Toată lumea vorbeşte despre ouă! Ouăle! Că-s prospete, fierte, vopsite, fierte şi vopsite direct din magazin (!)… asta nu mai contează.
În toate aceste discuţii mai există momente în care oul şi limba română se ciocnesc. Atunci şi oul, şi limba suferă. Hai să le scutim de suferinţă!Vopsite ti-s ouale?
E clar! Locul femeii nu e (doar) la cratita! Inteleg faptul ca a gati nu e neaparat o pasiune, ci o necesitate. Ca traiul nostru s-a usurat si timpul petrecut in bucatarie a scazut. Daca nu avem vreme de curatat cartofi, scoatem o punga din congelator si prima parte deja e rezolvata – noi doar prajim cartofii curatati si taiati pai de altii. Nu mai framantam la aluat si nu ne mai framantam nici degetele, nici mintea, intrebandu-ne: oare cum vor iesi cozonacii? Pentru ca ii cumparam gata facuti si frumos ambalati!
Am evoluat. Am ales calea mai comoda. Putem sa ne dedicam mai mult timp noua, familiei, prietenilor, fara sa murim de foame. Cred, insa, ca toate au o limita! Si limita asta nu am mai gasit-o ieri, cand am vazut la raft, de vanzare, oua deja fierte si vopsite!
La Pasti
de George Toparceanu
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.