Poezii pentru copii, Grigore Vieru și-o lectură în mașină
Versurile lui Grigore Vieru nu m-au lăsat niciodată nepăsătoare. Și nu mă refer doar la cele care mi s-au lipit complet de inimă, ci și la altele. Altele mai greoaie și aparent de neînțeles. Fiecare poezie are ceva al ei și mi-l ține pe poetul de peste Prut într-un anume top al preferințelor. Influențează mult faptul că am crescut cu el. Că l-am simțit român adevărat, patriot adevărat, suferind adevărat după România, „o țară plină de câmpii, munți, ape, cântece, istorie și granițe”.
În zi de 18 ianuarie, în 2009, a plecat la Domnul. Dar bogăția lui ne-a lăsat-o nouă, aici, moștenire. Și copiilor noștri. Și-ar fi păcat să-i privăm pe cei mici de numele său, de condeiul său, de varietatea de versuri și de stări pe care ne-o oferă.
La Editura Doxologia sunt publicate două cărți pentru copii, cu poezii ale lui Grigore Vieru și cu ilustrații absolut minunate, semnate Anca Apostol. Cum, deci, credeți că mă puteam eu abține să nu aduc și puțină poezie în #studiouldinmatiz?
O, om! (versuri de citit, neapărat – scrise de către un sfânt)
O, om!, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui în scris sau grai!
De pilda ce la alţii dai
Căci ea mereu,
Zece porunci paradoxale scrise de Kent M. Keith
Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi
Întâmplare din pădurea cu vise înșelătoare
„Câteodată aș vrea să mă transform în statuie de gheață
Fără lacrimi, fără doruri și fără dureri”…
Așa gândea o copilă de mai, sprijinită de-un copac de noiembrie.Zâna frunzelor care cad i-a auzit dorința și a vorbit cu iarna.
Au suflat amândouă vânt rece și uitare peste copila de mai,Hristos a înviat!
Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
şi nimeni nu v-a mângâiat,Din lunga voastră-ngenunchere
sculaţi – Hristos a înviat!Maria și Mihai Eminescu
Discuție de acum câteva zile. Cu prunca mea. Despre Mihai Eminescu.
‒ Mami, dar ce e cu Mihai Eminescu? Vine pe la noi?!
‒ Nu, el nu mai vine… că-i plecat la Doamne-Doamne. Dar urmează ziua lui. Și noi îl sărbătorim, spunând poezii scrise de el!
‒ Da’ știi că și eu pot să spun o poezie de Mihai Eminescu?
‒ Serios?!
‒ Îhî!
În contextul acesta, nu pot decât s-o las pe Maria să vă recite. Cu un „pentru”, în loc de „pe când” și cu păsărele somnoroase și mișcătoare, ca la trei ani și jumătate :).
Traumă de profesor
Am scris azi un anume articol. Despre o nostalgie a unui domn profesor pensionar – care folosea o rețetă prin care elevii problemă pe care îi avea, în calitate de diriginte, deveneau, în timp, elevi model. Ideea ar putea fi preluată în zilele noastre. Sau nu. Motivul principal al negării este, așa cum mi s-a explicat, parcă, la indigo – acela că profesorii nu mai au timp. Cu atât mai puțin timp au profesorii diriginți. Pentru că, pe lângă pregătirea lecțiilor la disciplina de care se ocupă, trebuie să întocmească mereu rapoarte, hârtii, dosare, prostii. Maculatură către diverse ramuri ale inspectoratelor școlare și, implicit, ale Ministerului Educației.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
