De bine nu dă bine…
Astăzi nu vreau să vorbesc despre cât de răi sunt jurnaliştii. Astăzi vreau să vorbesc despre momentele în care şi ei pot fi altfel. În care scriu de bine. Frumos, cu mândrie, cu bucurie. Despre momentele în care scot în faţă oameni deosebiţi, pe care îi prezintă publicului. Oferă exemple, modele… Oferă lecţii de viaţă. Ori, poate că vorbesc despre oameni care au nevoie de ajutor. Care merită o mână întinsă, într-o situaţie excepţională.
Chiar şi aşa, mereu se va găsi cineva care să intervină. Motivele sunt variate:
Cum ajunge porcul… carne
Pentru că în neamul lui Pintilie nu se taie porcul la Ignat – mai corect spus, de ziua Sfântului Ignatie Teoforul… grohăitorul a fost sacrificat încă de joi. N-avea cum să scape, bietul, pentru că, aşa cum spuneam şi cu altă ocazie, doar oamenii-porci pot să-şi mai facă, în această perioadă, planuri pentru revelion.
Nu ştiu dacă, asemenea lui Prikoke, şi Ghiţă a lui Pintilie a fost sfătuit să fugă. Cert este că n-a făcut-o… Prin urmare, au rezultat următoarele poze:
Ce face porcul de revelion?
Din capitolul – discuţii adevărate.
Ea: Porcule!
El (cu o mândrie nemaipomenită în glas): Guiţ, guiţ!
Ea: Vrei să-ţi spun un secret? Un sfat, mai corect…
El: ?!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase