Globurile cu Suflet se pregătesc să ajungă la familiile Share
Globurile cu Suflet din acest an sunt muncă de echipă. Asta înseamnă împreună și prietenie – și mai puțin sters pentru cititorii noștri – pe care doar i-am anunțat că share-uim bucurie, dar nu i-am mai bătut la cap.
Țin minte că, în anii trecuți, pe lângă faptul că începeam mult mai devreme o campanie, eram și mult mai insistentă. Singură, făcându-mi în minte niște socoteli – că și dacă nu dă nimeni, voi putea să fac eu măcar o sacoșică mică, mică pentru fiecare – porneam la drum fără să știu exact ce va urma. Slavă lui Dumnezeu, întotdeauna am ieșit cu toții bine și fericiți de fericirea pe care am reușit s-o oferim!
Slavă lui Dumnezeu, anul acesta am avut de partea noastră, încă de la început, prietenii Carrefour Felicia – care au anunțat că se implică în campanie și că vor dărui pentru fiecare dintre cele 11 familii câte un brad complet mobilat 🙂, dar și câte o desagă consistentă cu alimente de bază și dulciuri.
Să dăm Share la Globuri cu Suflet!
În anii trecuți, campania Globuri cu Suflet era deja în plină desfășurare, iar eu alergam dintr-o parte în alta, adunând zâmbete și daruri din bunătatea voastră! Anul acesta eram puțin tristă. Nu mă simțeam în stare să demarez o campanie pe cont propriu și nici nu voiam să dau start uneia doar așa, din obligație. Pentru că unele lucruri pur și simplu nu se fac din obligație, ci doar cu suflet deschis.
Însă tristețea și neputințele mele au întâlnit, în acest an, echipa, prietenia, bucuria de a face un bine în cadrul Kooperativei 2.0 Iași. Așa că anul acesta, bloggerii ieșeni au gândit ideea unei campanii sociale de sărbători. Iar eu i-am întrebat dacă nu vor să preia numele sub care Lavinia Biberi a inițiat și organizat campaniile în 2009 și 2010 la Iași, în care apoi m-am implicat eu, între 2011-2015. Până la urmă, Globurile cu Suflet sunt născute și menținute din suflete de bloggeri – deci merita să încerc, măcar, să duc tradiția mai departe.
Da, kooperativii au fost de acord! 🙂 Așa că, anul acesta, oameni buni și bloggeri, cu toții Share-uim Globuri cu suflet! Beneficiarii sunt 11 familii de care Bogdan Tanasă, de la Casa Share, s-a ocupat până acum… ridicându-le case!
Femeia care și-a îngrijit soțul de 29 de kilograme își duce acum propria luptă cu boala
Cândva, pe la începutul anului, auzeam despre un ieșean de-al nostru, om vrednic, la casa lui, că suferă de-o boală care, la propriu, l-a slăbit. Bărbatul de 47 de ani, soț și tată a trei copii, ajunsese la 29 de kilograme. E o poveste greu de imaginat, cu suferință mare, cu cheltuieli care întrec orice putință, cu ajutor de la semeni și de la Dumnezeu. Cu luptă multă și cu iubire. În fiecare articol în care se scria sau se vorbea despre Eugen Movilă, acesta nu înceta să-i mulțumească soției și să dea slavă lui Dumnezeu că i-a oferit în dar o femeie care să-i fie cu adevărat alături, la bine și la greu.
Între timp, cu mari eforturi și cu multă greutate, Eugen a ajuns pe la 40 de kilograme… Lupta continuă. Însă, de parcă nu era de ajuns, acum tragedia s-a extins. Daniela, soția lui Eugen, a fost diagnosticată săptămâna trecută, miercuri…
Inima lui Alexandru este Alexandra. Inima Alexandrei are nevoie de ajutor
I-am cunoscut prin intermediul unei fotografii de pe Doxologia. Doamne, cât sunt de frumoși!, mi-am spus. Am aflat, apoi, că se numesc Alexandra și Alexandru și iar mi-a plăcut potrivirea aceasta.
Foto: Oana Nechifor Următoarea veste despre ei, recunosc, m-a marcat. Nici acum nu pot descrie exact gama de sentimente, uimirea, bucuria și tristețea care mă încearcă.
Alexandra este diagnosticată de la naștere cu DSV (defect septal interventricular). Se știa că are, adică, o găurică între ventriculele drept și stâng. Alexandra nu avea, deci, o „inimă intactă”, atunci când Alexandru a cunoscut-o.
Un strop de lumină pentru Ovidiu Simion
Despre Ovidiu și despre mâinile lui minunate am tot auzit, de la cunoștințe și de la prieteni. Un om care vede cu degetele mai mult decât cu ochii și care te poate repara dacă te-ai stricat de spate (și nu numai…). Este un om bun, care merită să se întoarcă spre el atenția, bunătatea, omenia, lumina.
Ovidiu Simion are 43 de ani și este kineto-masoterapeut în Iași. S-a născut cu o boală genetică numită retinopatie pigmentară. Acest diagnostic, care îl ține destul de mult în întuneric, nu l-a împiedicat să lupte pentru o viață cât de poate de firească.
Copilul-fluture și-o lecție pentru cei care nu se simt bine în viața lor…
N-am făcut noi multe campanii pe blog, dar am făcut. Și, cel mai important mi se pare că am reușit, în mare, să păstrăm legătura cu cei pe care, împreună, i-am ajutat. Mai mult, voi ați fost cei care m-ați ținut activă și care, periodic, m-ați mai întrebat – și încă mă mai întrebați – despre unul sau altul dintre copiluți, dintre cazuri, dintre necazuri… Când spun Alexandra-Denisa, copilul-fluture – știți deja cam cât de veche ne este prietenia. Din 2012, de pe vremea în care draga noastră avea trei ani.
Campania pentru ea a fost una dintre cele mai mari și mai puternice, iar ajutorul a fost impresionant! Nu greșesc dacă spun că, de atunci și până astăzi cazul copilului-fluture a reușit să rămână în atenția oamenilor cu suflet mare. Nu neapărat cu mult, cât cu omenie, cu o anume constanță, cu zâmbet, cu grijă față de aproapele.
Alexandra este mare și frumoasă, foarte isteață și e o lecție pentru mulți. Nu se simte prea bine și o dor toate, sărăcuța – și, totuși… ironic pentru noi… se simte bine în pielea ei! S-a învățat să fie… copilul-fluture!
Calul îl ajută pe Matei. Și omul îl poate ajuta!
La sfârșitul anului trecut, pe când făceam campanie pentru David-Gabriel, un prieten era foarte entuziasmat. Cunoscuse la Centrul de Hipoterapie un băiețel cu autism care, atunci când urca pe cal, se transforma! Era firesc, un copil ca toți copiii, călărind ca un voinic din poveste!
După campanie, Ioana Rață, mamă de Sebi (copil cu autism recuperat în mare parte) mi-a transmis rugămintea de a mai scrie despre un băiețel cu autism. Toată lumea era și este conștientă că o nouă campanie ar fi greoaie acum. Însă, pentru că inima n-are cum să mă lase pur și simplu așa, fără să fac nimic, am promis că voi scrie despre copil și… Doamne ajută, cât mai mulți dintre voi să vă doriți să ajutați și să aveți posibilitatea s-o faceți direct!
Așa că am aflat povestea micului Matei Ipate și… frumoasă coincidență, așa l-am cunoscut și eu pe călărețul despre care îmi vorbea prietenul meu :).
Cum se manifestă autismul la Matei?
Matei e născut în 2009 și este non verbal.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
