Meriți mai mult? Dovedește!
De ce îți spui: „merit mai mult” – dar te mulțumești cu atât de puțin?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă să te scoată unul la plimbare cu mașină scumpă și să-ți ofere cardurile lui?
De ce crezi că „merit mai mult” înseamnă mai multe aprecieri la o poză în care-ți ții teatral capul pe spate, buzele țuguiate, privirea goală?…
De ce nu crezi că meriți mai mult atunci când te simți sfârșită?
Despre femei, pentru femei, contra femei – de la egal la egal, amical
– Hei, ce ai cu femeile? Ar trebui să fii de partea lor! De ce le înfrunți?
– Le înfrunt?! Eu?! Dar eu iubesc femeile! 🙂 Și mi-s dragi de nu mai pot în calitatea lor supremă, de mame!
– Și-atunci? Ce te tot iei de ele pe Facebook?
– Nu mă iau de ele… Doar le vorbesc. Nu ești de partea femeilor numai mângâindu-le pe frunte. Ești de partea lor trezindu-le! Trezindu-te odată cu ele! Conștientizând realitățile! Luptând pentru schimbare în bine, de la interior spre exterior. Nu ești de partea femeilor numai admirându-le rochiile și machiajul – ci și privindu-le în suflet, cu sufletul.
Ia să vedem… cum înfrunt eu femeile! 🙂
Dă-mi, Doamne, anii tinereții – și-ai mei cercei de-acum :)
La 14 ani am primit cadou un ineluș din aur. Subțire cât un fir de ață, cu un model sub forma unui nod. Era atât de finuț, că abia se vedea. Dar eu îl vedeam, îl știam și-l ascundeam cu tot cu mână, de multe ori, sub bancă – atunci când aveam ore cu vreo profesoară care strâmba din nas în preajma „domnișoarelor din noua generație”.
Cu inelul acela și cu veșnicii mei cercei din aur mi-am făcut toată adolescența și o parte din tinerețe. Mda…
22. Femeia din mine – fatală şi practică
Cine mă cunoaşte, ştie că-s o femeie mai altfel. Mă simt mai bine în pantaloni largi şi în bocanci, decât în rochii şi pantofi cu toc. Îmi place mai mult să repar prize şi să bat cuie, decât să gătesc sau să împletesc. Nu mă îngrijorez prea mult pentru siluetă şi, dacă vreau să mănânc o ciocolată, pornesc la atac fără regrete. Vorbesc şi râd în public, nu mă jenez să strâng mâna, bărbăteşte, şi să cunosc noi oameni. Nu mă machiez decât în cazuri excepţionale. Atunci, alţii mă ajută, pentru că eu aş putea, mai degrabă, să-mi scot ochii, decât să-mi colorez, frumos, pleoapele. Şi… pentru a completa caracterizarea mea de femeie fatală – clar, urăsc momentele în care trebuie să-mi cumpăr haine! Adică… hainele îmi plac, dar ideea de a porni la colindat n-şpe mii de magazine, de a proba zeci de toalete, de a compara, asorta, calcula… mă scoate din minţi încă de dinainte de a pleca de acasă!