E nevoie de educație – chiar și la volan!
Ieri, după prânz, ne întorceam din mini-concediu. La intrarea într-o localitate, exact în curbă, șoferul unui microbuz a sărit în fața mea, pe prima bandă și a oprit. În aceeași fracțiune de secundă! Slavă lui Dumnezeu că mi-a dat instinct bun și mașină ascultătoare…
Am frânat aproape la milimetru în spatele lui și-am tras aer în piept.
Feriți-vă de „caracatiță” – la Teatrul Național și în general
Va rog eu, nu mai parcați pe lângă Teatrul Național, dacă nu-i loc în parcările cele adevărate. Mai încolo, mai pe lângă, mai așa, mai colea… și cu precădere pe strada Dancu – pe partea Sălii „Uzina cu Teatru”, până la intersecția cu linia de tramvai. De când mă știu, acolo se blochează roțile și se dau amenzi. Aproape în fiecare zi, la orice oră trec, spectacolul pare același. Doar actorii-s alții… mulți, culmea, cu numere de Iași.
Prudență…
Dimineață. Cineva la volan, eu în dreapta. Într-o intersecție, un șofer care venea de pe drumul fără prioritate ne taie calea. Pe geamul din spate al mașinii scria mare: Eu conduc prudent, pentru că viața are prioritate!
Stop!
Pentru ca orice e posibil.
Pentru ca nimic nu ar mai trebui sa ma mai minuneze.
Si pentru ca, totusi, nu mi se pare corect.
STOP!
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase