Corpul meu, dreptul meu – așa o fi?
Corpul meu, dreptul meu. Așa este. Vrei să-ți tunzi părul din urechi, să-ți strângi un coș din barbă, să te vopsești în dungi ori să-ți tai nasul, e dreptul tău. Însă, când în tine se naște o viață – e dreptul tău, în calitate de gazdă, s-o ucizi și s-o dai la gunoi? Dreptul celeilalte vieți unde este? Despre dreptul celuilalt trup când mai vorbim?
Mămica mea
Acum mai bine de doi ani, anunţam şoptit că voi fi mamă! Bucuria îmi străpungea pieptul, iar alintul lui George mă emoţiona până la lacrimi. Mămica mea!, îmi repeta el, ca şi cum însuşi pruncul din pântece îmi vorbea.
Tot în acea perioadă, în căutările mele 2.0 am ajuns pe un site care îşi avea compusă adresa tocmai din aceste două cuvinte: mămica mea! Punct ro. Un site despre sarcină şi naştere – pentru mămici şi burtici. Numele dulce mi-a atras atenţia, articolele bine documentate şi structurate m-au făcut să rămân, să plec şi să mă întorc mereu aici.
Miracolul vietii mele
Pe 29 iunie am facut ultima postare. Tot in acea zi, spre seara, au aparut primele semne – cum ca Maria se pregateste sa vina pe lume. Mi s-a rupt apa, fara contractii, fara chin.
Pe 30 iunie, la ora 2.15, am nascut. Natural, foarte usor, extraordinar de repede.
La prima nastere fiind, lumea imi spunea sa ma linistesc, sa incerc sa dorm, sa ma relaxez, ca pana dimineata cel devreme nu se va intampla nimic.
La miezul noptii aveam dilatatia colului de doar 2-3 centimetri.Doua ore mai tarziu, Maria devenise nerabdatoare.
Rezultatul:
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
