Din Săpânţa, am plecat spre Sighetul Marmaţiei. 18 kilometri. Noi, cu maşina. Alţii, destul de mulţi – de-ai locului, cu bicicleta. M-a mirat să văd nu doar obişnuitele bunicuţe comice, pedalând, ci şi mulţi copii, femei şi bărbaţi în floarea vârstei care făceu, probabil, naveta. După experienţa asta, pot spune că Sighetul Marmaţiei este unul dintre puţinele oraşe în care bicicleta chiar are un loc de cinste în existenţa oamenilor!

Ajunşi în Sighet, ne-am pus pe vizitat: Muzeul de Ştiinţele Naturii, Istorie şi Arheologie, Muzeul Etnografic al Maramureşului, Muzeul Satului Maramureşean şi Muzeul Memorial. Ultimul obiectiv va avea parte de o postare separată – măcar atât pot face şi eu, să scriu mai în detaliu despre Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei…