Sfintele moaște – o explicație în ziua Sfântului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
Astăzi, de ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov, Ocrotitorul Bucureștilor, am ales un fragment din cadrul predicii pe care a ținut-o, în 2018, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Un fragment în care vorbește despre sfințenie și sfintele moaște, ca semn al lucrării Duhului Sfânt în firea umană.
Adevăratul imn al românilor
Versurile astea, de la Radu Gyr, îmi răsună în minte de ceva timp. Însă, tot am amânat publicarea lor aici. Aşteptam ceva. Poate că aşteptam ziua de astăzi. Duminica aceasta, specială. Duminica în care sunt pomeniţi Sfinţii Români!
Versurile sunt de ascultat. Şi de trăit!
Vizită importantă la Iași!
Icoana și o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov se află, până luni dimineața, la Biserica Sfântul Nectarie din Iași, cartierul Alexandru cel Bun.
Nebun pentru Hristos
Alături de moaștele Sfintei Parascheva, la Iași au fost aduse spre închinare și moaștele Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos. Dacă nu ați fost curioși până acum să-l cunoașteți, puteți citi despre viața sfântului aici. Pornind însă de la el, eu despre altceva vreau să vorbesc. Despre ce înseamnă, de fapt, acest nebun după Hristos – exprimare pe care nu o întâlnim doar în cazul Sfântului Teofil.
Cu stângăcie, despre Sfântul Nectarie
M-am tot frământat, de câteva zile încoace, încercând să găsesc cea mai bună formă de a scrie postarea asta. Încercând să-l ţi-l pun, automat, la suflet, pe Sfântul Nectarie. Să-ţi prezint cele mai cele dintre minunile lui, ca să cazi pe spate şi să rămâi veşnic impresionat.
Mi-am dat seama, apoi, că frământările mele sunt atât de… lumeşti! Pe Sfântul Nectarie nu trebuie să-l prezinţi în cuvinte răsunătoare. Smerenia, viaţa lui frumoasă, sfinţenia lui, simplitatea lui – răsună mai presus de cuvinte. Minunile săvârşite de el nu se împart în cele mai cele şi cele mai puţin cele. Toate sunt minuni! Cu o importanţă deosebită pentru cei care au avut parte de ele, dar şi pentru cei care le-au aflat şi s-au întărit în credinţă.
Ajutor primit de la Sfântul Nectarie
Dacă apuci să ţii în mână o carte care prezintă viaţa ori minuni ale Sfântului Nectarie – nu te mai opreşti din citit, din mirat, din lăcrimat. Se întâmplă atât de multe lucruri bune prin mijlocirea acestui sfânt, încât rămâi uimit! Se întâmplă azi, în vremurile în care trăim noi, în lumea noastră. În ţara noastră, în viaţa noastră! Una dintre cărțile dragi mie se numeşte Sfântul Nectarie – Minuni în România. Români de prin toate locurile, cu şcoală multă şi fără şcoală, cu diverse meserii şi necazuri, au mărturisit felul în care au fost ajutaţi. Unii şi-au regăsit liniştea în familie, alţii şi-au găsit ori şi-au păstrat serviciul. Alţii au primit darul binecuvântat al naşterii de prunci – când medicii nu le dădeau nicio şansă. Alţii s-au vindecat de boli mărunte şi fără de leac ori de boli grave, care le prevesteau moartea.
Prietenilor li se spune „La mulţi ani!” de ziua lor
M-am tot confruntat cu o serie de atacuri la adresa ieşenilor care-şi permit să stea şi ei la rând, în această perioadă, pentru a se închina la moaştele Sfintei Parascheva. Ce, nu pot merge oricand la Mitropolie? De ce iau locul oamenilor veniţi de la atâţia kilometri depărtare?
În primul rând, ei nu iau locul nimănui. Pelerinii ştiu ce-i aşteaptă, atunci când pornesc la drum. Au ferma convingere că nu le va fi de ajuns o oră, nici măcar o zi, pentru a se apropia de raclă. Şi – greu de înţeles pentru mulţi – nici nu-şi doresc asta! Pentru că ei vin cu gândul de a-şi oferi timpul, statul în picioare şi în frig, ca pe o jertfă pentru dragostea şi ajutorul lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui.
Mormântul din curtea Mitropoliei – descoperirea unui loc de taină
Locuiesc, de când mă ştiu, în Iaşi. Am trecut, în viaţa asta, de mii de ori prin curtea Mitropoliei. Nu doar pentru a intra în catedrală, să mă închin la moaştele Sfintei Parascheva ci, mai mult, pentru a merge de acasă în oraş, din oraş la serviciu, din oraş, acasă. Drumul prin curtea Mitropoliei este o scurtătură, un punct de legătură, o clipă de rugăciune, o plimbare prin centrul urbei.
Cu toate acestea, abia acum câţiva ani am descoperit un mormânt sfânt, o oază de linişte, o adiere de miresme care îţi taie răsuflarea. Pe partea dreaptă a Catedralei Mitropolitane din Iaşi, foarte aproape de zidurile bisericii, mascat de panourile galbene, de şantier – se află locul de veci al Mitropolitului Iosif Naniescu.