Postare serioasă și nu prea… despre ce-a vrut să spună autorul și despre ce am înțeles eu
„Supradoză de dor, cu lacrimi uscate, cu vise eșuate/ (…) Supradoză de dor, cu zile sfârtecate, nopți paralizate/ Dar de la asta nu se moare, din păcate.”
Așa cântă cei de la Taxi, alături de Irina Rimes. Făinuță melodia. Deloc faină rima. Din păcate?! Slavă Domnului că nu se moare. Nici de la dor, nici de la supradoză de dor,
Eu nu bat șaua – iar tu sigur nu ești cal
Mă amuză oamenii care se… simt. Sigur a scris despre mine!/ Ia uite cum mă atacă…/ Eu sunt capul răutăților, clar!/ La mine face referire, pentru că am avut de curând discuția aceea… Și tot așa!
Lumea se simte. Unii se cred cai – în timp ce eu bat șaua… Și, totuși, ce nu înțelege lumea e că eu, și atunci când scriu despre alții, vorbesc despre mine. Iar atunci când am de spus ceva cuiva, spun direct. N-am devenit atât de înțeleaptă, încât să valorizez tăcerea. Așa că,
Iaşul iubeşte politica second hand
Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.
Misogini simpatici
Alăturate… cele două cuvinte din titlu nu prea se pupă. Dar, dacă sunt în contextul a ceea ce prezint mai jos – parcă putem vorbi despre o excepţie de la regulă, nu?
Pentru cin’ se simte
Revoltă în lumea legumelor
Sunt o persoană comunicativă. Uneori, exagerat de comunicativă. Vorbesc mult. Mult şi bine… dar nici formula mult şi prost nu mă ocoleşte… Sunt directă. Nu ştiu s-o iau pe la Ploieşti, ca să ajung la problema care mă frământă. Nu bat șaua, să priceapă calul. Nici nu cred că este nevoie.
Cu mine, lumea este (sau ar trebui să fie) destul de relaxată. Pentru că, ceea ce zic – exact aceea vreau să spun.
De exemplu, dacă tu începi o cură de slăbire cu varză, pleci la piaţă şi te întorci cu un sac de cartofi, eu te întreb: De ce-ai luat cartofi? Adică, fix – la ce-ţi trebuie cartofi, nu ziceai că vei mânca varză?! Dacă tu prin asta înţelegi că eu te cert şi-ţi cer socoteala pentru banii pe care i-ai cheltuit, că nu-ţi respect deciziile, că te fac grasă ori, mai ştiu eu ce, e problema ta!
Mă enervează la culme să-mi fie interpretate vorbele, chiar dacă ele nu lasă motiv de interpretare. Şi mă disperă jignirile care apar după… că doar nu s-o lăsa persoana (aparent jignită) mai prejos. Şi-s înjurată la genul – păi, da, dar tu mănânci morcovi!
Ce poti invata din reclame (II)
* Tot timpul, noul e mai bun, chiar daca vechiul apartine aceleiasi super-extra firme. Asta, pana cand si noul devine vechi…
* Daca noua din zece medici recomanda un produs, al zecelea medic ori a adormit, ori e in concediu, ori si-a dat demisia.