• Evenimentul,  Pentru suflet

    Rugăciune la Sfânta Parascheva

    Timpul s-a oprit. Oameni de aproape si oameni de foarte departe au venit la ea sa-si odihneasca sufletele. Sa-si spuna necazurile. Sa se roage si sa multumeasca.

    Totul pare o nebunie! De neinteles pentru unii, care se incapataneaza sa stea departe de iubirea lui Dumnezeu si a sfintilor Lui. Dar poate fi nebunia aceasta – colectiva? Aceeasi nebunie poate cuprinde sute de mii de oameni dintr-o data, oameni dispusi la sacrificiu, la cozi intinse pe cativa kilometri, la ore intregi petrecute in picioare si in frig?

    Ceva! Ceva trebuie sa-i motiveze si sa le dea putere! De unde atata putere? De unde atata ravna la copii, la tineri si la bunici, deopotriva?

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Mărturisire

    Ziua de astăzi a fost una complet nebună. Cu fugăreală multă, cu oboseală și cu ceva stres. Și, când toate s-au încheiat, am plecat zgribulită spre pelerinii care s-au adunat, deja, în număr destul de mare, la închinat la moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfântului Teofil. Îmi era frig și somn și… aveam mai multe senzații din astea de lehamite. Însă, am vrut să vorbesc cu oamenii, ca să adun povești pe care să le transform într-un reportaj specific acestor zile.

  • Explicaţiuni,  Pentru suflet

    Să ne schimbăm la faţă!

    Într-o zi precum cea de astăzi, Mântuitorul a urcat pe Muntele Tabor împreună cu apostolii Săi – Petru, Iacob şi Ioan. Atunci, El S-a arătat apostolilor drept ceea ce era – Fiul lui Dumnezeu. Hristos S-a schimbat la faţă, dar nu S-a transformat, nici nu a luat o altă înfăţisare – pur şi simplu şi-a arătat adevărata Lui faţă. A arătat slava dumnezeirii Sale – şi, din aceasta, doar o parte.

    Schimbarea la faţă nu este doar a lui Hristos, ci şi a apostolilor – care s-au învrednicit să vadă îndumnezeirea firii omeneşti a Fiului lui Dumnezeu.

    Pentru schimbarea noastră la faţă ar trebui să ne rugăm mereu. Ar trebui să urcăm muntele credinţei, să sporim în rugăciune şi în fapte bune. Să ne rugăm să fim învrediciţi şi pregătiţi a vedea măcar o rază din Soarele cel dumnezeiesc.

  • Pentru minte,  Pentru suflet

    Aşa sunt uitaţi prietenii?!

    Era s-o păţesc şi eu, la fel ca bătrânul Nicolae. De fapt, într-un fel, am păţit-o deja. Deşi astă noapte, înainte de a mă culca, am citit acatistul Sfântului Ioan Rusul, nu am conştientizat că astăzi este chiar ziua lui! 27 mai!!! Ideea de duminică şi de sărbătoare, în general – mi-a şters puţin din minte aniversarea prietenului meu. Mi-e ruşine, dar mă şi bucur că, prin intermediul Andreei mi-am amintit şi nu a trecut ziua de tot. Mulţumesc!

    Citindu-i  acatistul, după toate discuţiile pe care le-a provocat postarea cu bibliile baptiste – am conştientizat, din nou, cât de mare şi de puternică poate fi credinţa ortodoxă! Sfântul Ioan Rusul este un model pentru noi toţi! El a îndurat multe pentru Hristos, dar nu s-a clintit din convingerile lui! A fost un un reper important, inclusiv pentru turci!

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Scrisoare deschisă către un cârcotaş necredincios

    Apropierea zilei Sfintei Parascheva, numărul mare de pelerini care vin la Iaşi, neîncetat, încă de duminică, credinţa unora şi necredinţa altora au început să fie, din nou, subiecte de dispută. Dacă îndrăznesc să citesc parte din comentariile de la sfârşitul unui articol din ăsta, de sezon, mă umplu de tristeţe şi de neputinţă. Ştiu – şi totuşi nu încetez să mă sperii de câtă răutate există în lume.

    Aici nu e vorba doar despre a crede sau a nu crede. E vorba despre a respecta credinţa sau necredinţa altuia! De ce trebuie să ne bălăcărim, cu orice ocazie? De ce trebuie ca, pe teme religioase, bălăcăreala să atingă cote uriaşe? Citeşti ceva, nu-ţi convine, treci mai departe! De ce te bagi în discuţii fără rost, doar ca să împroşti cu noroi?

  • Bucurii,  Pentru minte,  Pentru suflet

    Sfantul Ioan Rusul – marturii contemporane ale Iubirii lui Dumnezeu

    Petru ca multe persoane m-au contactat si mi-au spus ca nu auzisera, pana acum, despre Sfantul Ioan Rusul – dar ca au fost impresionati de viata sfantului si de cele ce mi s-au intamplat mie, am decis sa mai scriu ceva.

    Cu greu m-am hotarat sa aleg doar trei povestioare adevarate si minunate, din multitudinea de minuni pe care le-a facut, dupa trecerea la Domnul, Sfantul Ioan. Ele sunt o dovada ca, tot ce-i cu neputinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu. Ca, oricat de mult am gresi, daca ne caim, putem primi mantuirea. Ca, sfintii nu urasc pe nimeni ci, din contra, ne indragesc mai mult decat, poate (cu siguranta), meritam.