Hristos S-a înălţat! Cât timp ne salutăm așa?
Nici nu ştiu cum au trecut 40 de zile în care ne-am salutat (când ne-am amintit) cu Hristos a înviat!
În ziua de Înălțarea Domnului spunem Hristos S-a înălţat! Şi nu doar o zi. Am auzit pe mulţi dezbătând problema şi contrazicându-se.
Sfinții Împărați Constantin și Elena
Înainte de o luptă importantă, în care existau puține șanse ca împăratul Constantin să iasă învingător, s-a întâmplat o minune. Ziua în amiaza mare au apărut pe cer o cruce luminoasă și un mesaj scris din stele: Prin acest semn vei învinge! Apoi, noaptea, Constantin a văzut în vis pe Iisus Hristos, care-l îndemna să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Așa a biruit împăratul în luptă și a eliberat cetățenii Romei de tirania celui care îi conducea – Maxențiu.
Încredințat că ajutorul i-a venit de la Dumnezeul creștinilor, Constantin a oprit prigoana împotriva acestora și a dat libertate credinței în împărăția romanilor.
Când Arie a adus tulburare în Biserică, învățând că Hristos n-a fost Dumnezeu adevărat,
Ziua unui reparator de inimi – și mai mult decât atât
În 2015 aflasem bucuria și tristețea unei familii. Tânăra soție era însărcinată și, alături de soțul său, avea să primească un dar de preț! Un dar cu probleme la inimioară. Un Efrem.
Pe atunci nu-mi era foarte cunoscut numele. Sfântul Efrem, chiar mai puțin de atât. Dar am început și eu să-mi îndrept gândul spre Efrem și să mă rog să facă Dumnezeu cum știe mai bine, ca bucuria să fie completă.
Zile de bucurie, alături de Sfânta Parascheva
Aveam atât de vii în minte amintirile și trăirile din anul trecut, încât priveam spre jumătatea lunii octombrie 2016 și nu puteam să cred. Anul trecut făcusem așa și așa, eram acolo, vorbeam asta, mă bucuram de asta, în punctul acesta m-am oprit și-am găsit cel mai bun unghi de pozat, am vorbit cu femeia aia și ailaltă. În 2015 eram fericită și plină de vise. Acum, doar eram – și nu știam cum.
Cerut sau necerut, timpul trece. Și m-a adus față în față cu realitatea, cu actualitatea și cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Tradiționalele zile de muncă multă și de oboseală au fost așa cum mi le doream – dar cum, puțin credincioasă fiind, nu le mai speram.
Hristos S-a înălțat!
S-a răstignit pentru noi, a înviat și S-a înălțat! Adevăruri mai presus de firea și de puterea noastră de înțelegere. Adevăruri incontestabile. Și dovada mărturiei pentru cât de mult ne iubește Dumnezeu.
Credință? Pentru cine-i treaba asta cu credința?
Credință? Ce credință? Numai oamenii săraci și fără școală mai pot crede într-un dumnezeu închipuit! Ești tânără și pari deșteaptă… Ar trebui să deschizi mai bine ochii și să-ți dai seama că am evoluat, că n-avem nevoie de prieteni imaginari ca să ne trăim viața!…
Aud vorbele astea periodic, mai blând sau mai dur formulate… și mă minunez. Mai tare decât atât, mă întristez. Și, uneori, recunosc că mă amuz atunci când cineva mă întreabă cu voce gravă… Băi, dar tu chiar crezi?! Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
Lumește vorbind, dacă e să mă deranjeze ceva tare, tare de tot, e că se pune, de multe ori, semnul egal între creștini (mai ales creștinii practicanți) și proști. Fără studii, fără cultură, fără un ban în buzunar, fără perspective… Mai simplu, toți fraierii ăștia mai credincioși sunt numiți săraci cu duhul – în sens jignitor.
După alegeri. Sfârșitul nu-i aici
Ură. Câtă ură am simțit în juru-mi, în ultimele două săptămâni, mi-e greu să exprim. În magazin, în taxi, printre străini și printre cei apropiați, în online și în viața de zi cu zi… Am stat între două tabere și m-am plimbat prin ambele bărci. Am încercat să înțeleg. Să fac liste cu bune și rele. Să păstrez un echilibru. Să nu mă enervez. Teoretic, nu m-am enervat. Dar, am plâns. Mult. De tristețe, de indignare, de neputință, de neîncredere, de necredință.
M-au durut ochelarii de cal. M-a durut ruperea totală între oameni, între prieteni, între familii.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
