• Pietre...,  Vorbe de duh

    Notre-Dame înseamnă mai mult decât Notre Drame

    16 aprilie 2019 /

    Notre-Dame nu este Notre Drame.

    Notre Drame e că am uitat demult ce înseamnă Notre-Dame.

    Notre Drame e că ne-am învățat că Notre-Dame reprezintă doar niște ziduri pe lângă care dă bine să te pozezi. Notre Drame e că ne gândim la Notre-Dame doar ca la un obiectiv turistic, un punct istoric de interes, un muzeu vechi și fain – omițând a traduce sufletește Notre-Dame.

    Notre-Dame inseamna mai mult decat Notre Drame

    Notre-Dame este Doamna noastră, Mama noastră, Maica Mântuitorului nostru. Notre-Dame este, mai presus de toate, o biserică închinată Maicii Domnului,

  • Pietre...,  Vorbe de duh

    Suntem „toleranți”, vrem drepturi și libertăți, dar încă ne uimește un tânăr care se închină

    26 septembrie 2018 /

    Îmi povestea cineva care lucrează în străinătate, la o companie nu mare, nu mică… despre un coleg care are un covoraș și care își face rugăciunile zilnic, la ore fixe. Pentru că una dintre ore e în timpul programului de muncă, angajatul a solicitat angajatorului spațiu și timp. Și-a primit. Astfel, biroul de ședințe, care era la vedere, cu pereții de sticlă, a fost tapetat cu hârtie albă și este mereu ocupat de un singur-același om, 15 minute, într-un anume interval orar. În plus, colegul are o învoire vinerea, pentru a merge la rugăciunea colectivă cu cei de-o credință cu el. Super! Adică, fără glumă – mă bucur că există deschidere și respect pentru drepturile (religioase) ale omului. La serviciu și în afara serviciului, căci sunt și unii pe stradă, în parcuri, de exemplu – ei și covorașul lor.

    Dar o fi toleranța asta față de minorități egală pentru toți minoritarii? Dar o fi toleranța asta valabilă și în cazul majoritarilor? Mă întreb… fără să caut răspunsul-cel-corect (politic?).

    Și acum vin la noi în țară și observ un domn, un mare domn, un formator de opinii… cum este el foarte surprins (a se citi dezgustat, nu mirat și fericit) că există tineri care își fac cruce atunci când trec pe lângă o biserică. Numește acest gest ca fiind „o formă de ploconire”. Și nu se oprește doar aici.

  • România,  Vorbe de duh

    Aspazia Oţel Petrescu – 14 ani în temnițele comuniste și o viață închinată lui Hristos

    23 ianuarie 2018 /

    Mărturisitoarea Aspazia Oţel Petrescu, femeia care și-a jertfit 14 ani din tinerețe în temnițele comuniste, a plecat pe 23 ianuarie 2018 la Domnul. Ea împlinise pe 9 decembrie 2017, în anul dedicat Apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste, 94 de ani.

    Aspazia Otel Petrescu
    Aspazia Oțel Petrescu – Foto: ASCOR Cluj

    Ar fi multe de spus… dar am s-o las pe doamna Aspazia Oţel Petrescu să spună… în șapte fragmente adunate fugar din diverse contexte. Adevărate lecții de viață și adevărate provocări – de-a o cunoaște mai bine, de-a ne cunoaște trecutul mai bine, de a ne apropia de Dumnezeu mai bine!

  • Pentru minte,  Pentru suflet,  Vorbe de duh

    Ești gata să mori?

    27 decembrie 2017 /

    Cine-a fost Sfântul Ștefan? Cel dintâi mucenic – ucis cu pietre, pentru credința lui în Dumnezeul cel Adevărat. Sfântul Ștefan a fost primul. Dar nu singurul. Și cu siguranță, nu ultimul. Mustește calendarul de sfinți mucenici – iar numărul sfinților de care nu știm e infinit mai mare. De atunci, din vremea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, până astăzi, listele cu sfinți mucenici continuă să se scrie în Ceruri. Până astăzi! Și probabil că sfârșitul nu-i aici… Tu ce (mai) faci? Ești gata să mori?…

    Astăzi încă mai avem mucenici! Astăzi încă se mai moare pentru credință! Astăzi încă mai există oameni răstigniți pe cruce, precum Mântuitorul – pentru singura „vină” de a se numi creștini.

    Astăzi, când noi nu mai putem de-atâta îmbuibare, când ne vizităm cu groază sărbătoriții, căci iar vom fi puși la masă și nu știm unde mai poate încăpea atâta chef pe stomacul și pe capul nostru… astăzi – încă se moare pentru Hristos!

  • Bucurii,  Pentru suflet

    De ce îl cheamă Luca pe un prunc drag mie

    11 iunie 2017 /

    În 2016, pe 10 iunie, mi-am petrecut câteva ore pregătind fața site-ului și promovarea pe Facebook, pentru a doua zi – în cinstea Sfântului Ierarh Luca, arhiepiscopul Crimeei. A fost, nu știu cum să explic, o muncă nu foarte ușoară, nici grea… dar extrem de plăcută, care m-a captivat. Îl știam pe Sfânt mai demult, dar atunci m-a atras ca un magnet în dorința de a-l cunoaște mai bine, de a-i ști viața, faptele, minunile. Un om de geniu, un medic, un ierarh, un suflet mereu alături de aproapele său… el este Sfântul Luca.

    M-am bucurat, așadar, c-am petrecut ziua într-o asemenea companie. Și că l-am sărbătorit, în felul meu, în avans. Mâine trebuia să mă ocup de altele, mâine aveau alții să-l cinstească – așa mă gândeam și urma ca, pentru moment, să-mi închei „socotelile” cu el. Însă expresia „planurile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg” este valabilă, se pare, și în cazul planurilor de la serviciu, care nu se potrivesc cu cele de-acasă.