La braț cu veșnicia
Veșnicia începe cu o secundă. Cu un minut. Cu o oră. Cu o zi. Cu un an…
Începutu-i mai greu. Apoi, te obișnuiești cu gândul că nimic nu-i veșnic și că, totuși, oricând e loc de-o veșnicie.
De multe ori amânăm o decizie și-o cântărim, o răsucim pe toate părțile și-o amețim. Sunt multe regrete. Și-i multă teamă la mijloc. Cui nu-i e frică de veșnicie?
Zece ani și-o veșnicie
Sfinții Împărați Constantin și Elena mi-au făcut un dar de preț acum zece ani, cu două zile în avans. O primă plimbare cu iubitul meu. A fost prietenul meu vreo doi ani și soțul meu – aproape opt.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase