Găina a adus România la sapă de lemn – oul ei distruge economia!
Se dă un ou din gospodărie și se pune în tigaie. Stop! De când nu te-ai mai spovedit?! Ai mărturisit că ai mâncat un ou pe care nu ți l-a impozitat statul!?
Simt, sincer, c-o iau razna!
Într-o Românie în care se fură ca-n codru, în care există salarii, pensii, prime și spăgi absolut NESIMȚITE – s-a găsit motivul pentru care veniturile bugetare sunt nesatisfăcătoare!
Într-o Românie în care avem săraci pe capete – oameni care nu au primit o educație decentă și care n-au fost ajutați să înțeleagă că, dacă vor crește două-trei găini și dacă vor lucra o bucățică din pământul din fața bordeiului nu vor mai sta flămânzi, nici nu-și vor mai hrăni copiii din gunoaie –
De vorbă cu stelele – visul unei nopți la țară
În alte vremuri, visam să am o căsuță la țară. Cu cât trecea timpul, cu atât visul se apropia de a deveni realitate. Astăzi, visul s-a schilodit și s-a îndepărtat, precum linia orizontului cea imposibil de atins. Astăzi, visul căsuței de la țară pare că s-a năruit. Doar pare,
Fetele s-au întors acasă
Două fete, 11 zile, 1.325 de kilometri și-o infinitate de momente numai bune de transformat în amintiri frumoase. O călătorie fără incidente, slavă Domnului, cu drum lin, cu vreme bună, cu prieteni faini și cu vizite de suflet.
Două fete – mamă și fiică – au pornit într-o aventură de viață și de vacanță, pline de emoții, de planuri și de zâmbet.
Ne-am întors din Regatul Iernii
Deși am fost însoțite de Elsa și Ana, prințesele din Frozen, nu am ajuns chiar în regatul de gheață. Am făcut parte, însă, dintr-un regat de poveste! Printre atâtea coduri, atâtea alarme și culori, albul din fața casei bunicilor ne-a făcut să ne simțim într-un basm!
Nu-mi place iarna, decât dacă o programez din buton și o fac să dispară peste câteva ceasuri. Nu-mi place să pornim iarna la drum lung și nu sunt fana îngerașilor din zăpadă. Cu toate acestea, imaginea de mai sus mi-a pătruns în suflet. Pentru mine, ea nu e doar o poză – ci o trăire.
XIII. Vacanța mare
Sunt epuizat și nu mă pot mișca. În urechi persistă încă zgomotul asurzitor și revăd foarte clar imaginea terifiantă. Leana, sora mea, stă pe marginea patului și-mi ține mâna pe frunte. Abia acum realizez că am visat.
– Ce-i cu tine, ești bolnav?XI. Obiceiuri de iarnă
O zi și o noapte a nins gospodărește și stratul de zăpadă a trecut de genunchi. Totul scânteiază în jur, iar pe drumurile satului s-au pornit plugurile. Oamenii au făcut pârtii în toate direcțiile. Țin minte că, într-o iarnă, a nins foarte mult. Zăpada trasă de pe acoperiș se unise cu streașina. Ingenioși cum eram, improvizasem un derdeluș din vârful casei, până în mijlocul curții. Îl urcam cu greu și alunecam în viteză, cu țipete și chiote de bucurie copilărească.
X. Ura, și la gară!
A sosit vacanța de iarnă. Pretutindeni domină agitația și căminul zumzăie ca un stup. Am primit foile de drum, așa că, „ura și la gară!”.
Decembrie din acest an este lipsit de zăpadă. A fost o toamnă lungă și frumoasă, așa cum și-o doresc țăranii, ca să poată strânge roadele muncii lor. Muncește un an bietul om, truditor al pământului, cu brațele și vitele, cu mintea și sufletul.
În sacadatul roților de tren roiesc amintirile. Îl revăd pe tata, văd toată suflarea satului încleștată în lupta cu ogoarele. O încleștare crâncenă, zi de zi, săptămâni și luni în șir, fără să știe ce este odihna. Fac și ei ce au făcut strămoșii, generații după generații. La sfârșitul toamnei se măsoară un an care pentru ei a fost bogat, bun sau sărac. Își dau seama cu certitudine dacă proviziile adunate cu atâta sudoare vor ajunge sau nu până la viitoarea recoltă.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
