Mironosițe de ieri și de azi
Așa cum 1 iunie, Ziua Copilului, își are echivalentul în Biserică pe 26 noiembrie, de ziua Sfântului Stelian, la fel se întâmplă și cu 8 martie.
12 ani de Șapte pietre și 25 de minute bucuroase la Infinit TV
Anca Ciliac m-a întrebat la începutul lunii iulie dacă vreau să vin cândva la o emisiune moderată de ea, „Artă și valori”, de la Infinit TV. După ce m-am asigurat că știe că nu-s neapărat un „invitat special”, am acceptat propunerea. Și am aflat, astfel, și data programării: 22 iulie. Hei, ce potriveală!
Astfel, în ajunul aniversării celor Șapte pietre, am primit în dar un moment dedicat blogului. Și vouă, dragii mei dragi!
M-am prezentat cu emoție și cu bucurie
10 ani de nota 10!
10 ani de nota 10! Ce e nota asta… 10?! O prietenă bună, dacă știi s-o traduci în mod corect!
Nota 10 nu înseamnă să fii perfect. Nota 10 înseamnă să zâmbești, să muncești și să nu renunți. Să ai planuri frumoase, să încerci, să cazi, să te ridici și să-ți continui visele cu fruntea sus.
Nota 10 nu înseamnă să fii fără de pată. Nota 10 înseamnă asumarea greșelilor și a încercărilor.
Trei daruri pe care le-am primit astăzi. Și-un cer
La predica de astăzi ni s-a vorbit despre cât de importante sunt dragostea și ascultarea de părinți! Deși om în toată firea și împărat mare, Sfântul Constantin a avut în mama sa, Elena, un bun consilier. Un sfătuitor! Un om pe care l-a respectat, pe care l-a iubit, de înțelepciunea căruia a ținut cont! Sfânta Elena este cea care i-a povestit despre creștini, cea care a pornit pe urmele Crucii Mântuitorului, cea datorită căreia creștinii au putut să iasă din catacombe și să se bucure de libertatea mărturisirii credinței, cea care a contribuit activ la zidirea de biserici! La finalul vieții, Împăratul Constantin a devenit el însuși creștin alături de mama lui – întocmai cu Apostolii!
Oare mamele de azi mai pot naște sfinți?…
Cereale, vopsea de păr, pistrui și alte minunății – poveste cu oameni buni
Am intrat o fugă la cumpărături. Lichid de parbriz, vopsea de păr și alte mărunțișuri. N-am mai luat coș. La case, cozi mari. Mă așez în spatele unei femei cu o fetiță și cu un coș mai mult gol decât plin.
– Veniți în fața noastră, spune fetița.
Îi mulțumesc pentru drăgălășenie și o refuz. Glumesc că mai fac și eu mușchi.
– Astăzi e ziua mea!
Aflu că o cheamă Beatrice și că de azi are 10 ani.
11 ani. Ziua cititorilor în Pietre!
În ultimul an, am avut mai multe pauze și câteva tentative de a închide blogul. Nu m-a lăsat inima să acționez din impuls așa că, iată, cele Șapte pietre au apucat ziua de astăzi, când aniversează… 11 ani! 🙂
Nu vă povestesc gândurile astea ca să spuneți: „Vai, nuuu! Dar e atât de minunat blogul! Nu-l închide…” – și alte asemenea. Vi le spun pentru că ele au existat și pentru că blogul nu mai e demult doar locul meu, ci e locul pe care îl împart în bucurii și-n tristeți cu mulți dintre voi.
E un spațiu în care mă simt bine și în care mi-am oferit bucățele importante de suflet. E un spațiu în care am tastat cu gura până la urechi sau înecată în lacrimi. E un loc de glume, de haz de necaz, de banalități – dar și de seriozități. Pe mine scrisul mă bucură și mă vindecă, mă ridică din multe și mă face… vie. În același timp, însă, anul acesta, în multe situații mi s-a părut că nu mai am ce spune, că nu mai am rost în a spune, că-i mai bine în tăcere. Mult mai bine.
Mi-am dat seama că cel mai firesc este
Urare de La mulți ani pentru o fetiță minunată
Am gândit și-am tot gândit… o urare de La mulți ani pentru o fetiță care a împlinit 9 ani. Maria-Paula, minunata mea, are de astăzi 9 ani! Habar n-am când a trecut vremea… dar eu privesc spre domnișoară și dau slavă lui Dumnezeu pentru împrumutul acesta pe care mi l-a făcut – darul cel mai de preț al vieții mele!
Las aici urarea în versuri de pe felicitare.