Un anume domn Bucă, apărut aseară la televizor, mi-a stârnit amintiri.

Când eram mici, singuri acasă și ne plictiseam, frate-meu și cu mine luam cartea de telefon și mai făceam câte o glumiță. Ni se părea nouă că suntem tare amuzanți! Cel mai plăcut era să sunăm la familiile Bucă.
– Alo!
– Bună ziua, doamna Bucă?
– Da, eu sunt!
– Domnul Bucă e acasă?
– Este!
– Ce bucurie!