Buzele mele de ciocolată – la vremea mărturisirilor
Spui că îți plac buzele mele
de ciocolată.
Le-ai săruta măcar o dată.
Și încă-o dată…
M-ai lua în brațe,
te-ai aciua la pieptul meu
și ai dormi așa mereu.Spui că mă iubești,
mă dorești,
mă ispitești
și nu vezi o problemăDin singurătate nu se evadează pe ușa din dos
Vrem mereu să scăpăm de singurătate și să ne găsească iubirea în cel mai potrivit moment al vieții. Când suntem bine îmbrăcați, odihniți, dispuși la stat de vorbă și la glumițe. Fără bătăi de cap și fără piedici. Credem că dacă ne-ar vedea într-un moment nepotrivit, omul cu iubirea s-ar speria și ar pleca.
Nu-i de mirare, deci, ca la asemenea așteptări să trăim stresați în viața noastră și mereu nemulțumiți. Nu-i de mirare că, regizând momente, întâlnim oameni ce-s parte din regie – și nu din viața cea de toate zilele.
Tu n-ai vrea, de fapt, ca omul nepotrivit să vină și să plece la fel de repede din calea ta? N-ai vrea ca omul care s-ar speria de viața ta cea adevărată nici să nu se intersecteze cu ea?
N-ai vrea să păstrezi lângă tine
(I)responsabilitatea unui „Te iubesc!”
Am citit undeva că, atunci când îndrăznești să spui cuiva te iubesc, devii responsabil de și pentru fericirea persoanei pe care (presupui că) o iubești.
Dacă am conștientiza în profunzime responsabilitatea aceasta, ar exista două variante de continuare a traiului. Să ne fie foarte bine sau să ne fie foarte rău. Un lucru e clar: n-am mai putea fi „căldicei” în iubire. Însă, mai cred că, de teamă că nu ne va fi „foarte bine”, mulți am alege din prima nefericirea. Măcar așa, preventiv.
Din acest punct de vedere e bine că, trecând peste teorii și plonjând în viața cea adevărată, descoperim că avem „dreptul” și posibilitatea de-a ne răzgândi.
Există dragoste. Există prea multă sau prea puțină… dragoste?
Prea multă dragoste poate dăuna – am auzit într-un film și am rămas pe gânduri.
Există prea multă dragoste?
Hai să ne pierdem!
Uneori îmi place să mă pierd.
Nu prea departe, în locuri deloc înfricoșătoare.
Uneori îmi place să mă pierd…
Bine, hai, recunosc!
De multe oriA fi sau a nu fi (fericit). Capcana din online
Pentru că n-am avut timp, dar nici chef – am lipsit câteva săptămâni din online. O mână de oameni m-au întrebat dacă-s bine. Pentru cei mai mulți, n-am mai existat deloc.
De curând, am revenit. Pentru că mi-au revenit timpul și cheful de online. Am revenit zâmbind. Eram împăcată cu cei puțini, cărora le-a păsat o secundă de mine. Eram și mai împăcată cu trecerea mea în uitare.
Lipsa din online nu a fost un „experiment social”. Nu a fost un pas planificat, în care ar fi trebuit să „calculez” ceva. Dar n-am putut să nu conștientizez
Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui!
Bunătate. Blândețe. Răbdare. Acestea sunt doar trei dintre caracteristicile ce i le putem atribui lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iubire! Iertare. Dumnezeu e pansament pentru suflet și Bucurie! Cu Dumnezeu alături avem toate șansele să ne mântuim! Singuri nu putem – asta e clar. Și nici prin propriile noastre forțe! Important e să dăm și noi o bucățică, să ne dorim să creștem duhovnicește – și El pune restul. Totul!
Dumnezeu este, însă, și Drept. Iar astăzi, la predica ținută în timpul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Techirghiol, am auzit șapte cuvinte care mi s-au înfipt în suflet: Să ne ferească Dumnezeu de dreptatea Lui! Ca să întărească ideea,