Vreți să-i faceți proști pe copiii de azi? Despre istorie, geografie și școală românească
Vor unii să unească Istoria românilor și Geografia României într-un singur obiect. Până și un copil de 10 ani s-a trezit întrebând:
– De ce ar face asta?!
Am răbufnit:
– Pentru că vă vor proști! Fără trecut și rădăcini, fără prezent, fără cunoștințe! Pentru că e mai comod să vă știe jucând Roblox și Adopt me decât studiind, având cultură generală și replică atunci când e cazul!
Așa m-am săturat de toți inteligenții care schimbă regulile peste noapte! Dacă îi iei repede, ei înșiși n-au habar de istorie și geografie și de școală, în general. Și-au ajuns „oameni mari”, vai de capul lor, dar mai ales vai de capul nostru…
Interesează pe cineva câți copii au pierdut complet legătura cu anul acesta școlar,
Cuza Vodă și făcliile Unirii
Azi este despre… Cuza Vodă și făcliile Unirii.
Ioana merge cu bunicul la târg. I s-a promis că în noaptea în care vor poposi în poiana de pe Dealul Balaurului va avea voie să rămână trează și să asculte vorba plină de duh a drumeților. Are aproape 12 ani și este emoționată. Are și de ce!
La 30 de ani de la făurirea Unirii sub Cuza Vodă, călătorii din diferite zone ale ţării încep să rememoreze fapte din perioada alegerilor pentru divanele ad-hoc şi alte întâmplări petrecute în cele două principate,
Centenarul Marii Uniri – un prilej de a ne (re)împrieteni cu istoria. Pe Șapte pietre
Mulți dintre noi suntem nemulțumiți de prezent și privim cu groază spre viitor. Avem așteptări mari și decepții pe măsură, vrem mereu ca alții să facă și să dreagă și, logic, ne posomorâm când vedem cum fac – doar pentru ei. Căci, din păcate, nici de votat nu știm să votăm cum trebuie, nici de ales nu reușim să ne alegem conducători demni de-a ne purta spre o oarecare evoluție și de a rămâne în manualele de istorie…
Istorie… Deși sunt fata profului de istorie, recunosc că obiectul în care a pus suflet tatăl meu nu a însemnat niciodată marea pasiune a mea. Și-acum, poate nedrept, voi generaliza – și voi spune că am impresia ca istoria, cel puțin istoria neamului, nu prea ne-a fost pasiune multora dintre noi. Nepăsarea mea de dinainte s-a transformat, de ceva vreme, într-o frământare. Căci am realizat pe ce temelie putredă ne facem viața. Cum vrem să evoluăm, dacă nu ne cunoaștem trecutul? Cum vrem să facem chestii mărețe sau, din contra, cum vrem să nu repetăm anumite greșeli – dacă nu știm ce s-a făcut deja înaintea noastră?
A trecut 1 Decembrie, au trecut paradele și cârnații cu fasole, a trecut momentul de horă și de veselie. Am pășit, de acum, spre 2018. Și până la 1 Decembrie ce vine sărbătorim, chipurile, Centenarul Marii Uniri. 1918 a însemnat un an important pentru țara noastră. Dar câți știm să povestim cinci minute despre anul acesta?
Din tainele Iașului – Aula „Gh. Asachi”
Despre Aula Universității Tehnice „Gh. Asachi” (din Copou, clădirea de la „Cuza”) se cunosc prea puține. Mai mare păcatul, având în vedere că e o sală minunată. Plină de istorie și de însemnătate.
De la tribuna acestei aule au vorbit importante personalități ale culturii noastre, precum A. D. Xenopol sau Nicolae Iorga. În anii primului război mondial, când Iașul a fost capitală, aici se desfășurau lucrările Senatului.
Rezumat din Piaţa Unirii
În dimineaţa asta, am plecat cu ţintă de acasă, spre Piaţa Unirii. Mi-am dorit să fiu acolo. Să simt fior de sărbătoare.
Ce mai inseamna 1 Decembrie?
* O zi in care ne-am trezit mai tarziu si am ramas in pijamale, fericiti ca stam acasa in timpul saptamanii. O gaura la salariu si o economie la bugetul statului.
* Economie care se cheltuie pe fasole, carnati, sarmale si castraveti murati. Se fac parade si se depun coroane, dar tot la pomana se ajunge. Ok, sa spunem ca inteleg. Desi mi-e tare greu sa descopar ca suntem considerati o tara de flamanzi si ca ne putem vinde pe o farfurie de mancare. Dar nimeni nu realizeaza faptul ca 1 decembrie e o zi din postul Craciunului? Carnati, sarmale? E adevarat ca nu toata lumea posteste, dar organizatorii ar trebui sa respecte macar contextul.
1 Decembrie 1918
Prefer sa vorbesc despre 1 Decembrie 1918 decat despre 1 Decembrie 2008. Despre oamenii de atunci, despre romanii de atunci.
Atunci, 1228 de delegati si peste 100.000 de persoane aflate la Adunarea Nationala de la Alba Iulia s-au bucurat impreuna. Romania se intregea. Transilvania, Banatul si Tara Ungureasca deveneau parte din Romania, alaturi de Basarabia (27 martie 1918) si Bucovina (15/28 noiembrie 1918).
Astazi, 1 Decembrie a fost doar o zi libera. A nimerit luni, deci perfect – week-end prelungit. Afara, destul de frig. Cabana Plapumioara era mai calduroasa, iar televizorul a devenit cel mai bun prieten. Emisiuni de tot rasul, personaje care mai de care mai demne pentru a reprezenta Romania…
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
