Telegramă virtuală
Sunt neînțeleasă. Zâmbesc. Sunt pretențioasă. Zâmbesc. De ce aș cere să mă înțeleagă cineva, când eu însămi știu cât pot fi de neînțeles? Zâmbesc.
Uneori ar fi mai bine să tac și doar să zâmbesc.
Când gura lumii te aruncă pe geam
Iaşul iubeşte politica second hand
Am mult – dar, foarte mult timp de când îmi tot propun să pun poza asta pe blog. Imaginea, în sine, mi-a stârnit mereu râsul. Atât de sadică, dar atât de reală! Pentru că aşa se întâmplă, în general, cu siguranţa şi cu onestitatea pe care ţi-o transmit politicienii. Este de mâna a doua! Indiferent de culoare şi de alte detalii. Cu atât mai mult, alăturarea asta de culori, într-un context atât de nepotrivit… mi s-a părut veşnic aducătoare de zâmbet şi ironii.
Mai explicit decât atât?!
În drumul spre Sinaia, parcurs luna trecută, am întâlnit şi acest mesaj. La un popas, mergând spre baia doamnelor, toate ne opream la… domni – şi râdeam! Se poate să existe un mesaj mai explicit de atât?!
Misogini simpatici
Alăturate… cele două cuvinte din titlu nu prea se pupă. Dar, dacă sunt în contextul a ceea ce prezint mai jos – parcă putem vorbi despre o excepţie de la regulă, nu?
Arme şi spitale
Când am văzut mesajul de la bancă, m-am amuzat. Astăzi, mesajul de la spital m-a pus pe gânduri.
Fără poze la Palas?!
De fiecare dată când ajung la Palas, panoul acesta mă surprinde. Păi… cum aşa?